MP critică noile dispoziţii ale Cpp

Primul aspect criticat de procurori este introducerea în Cpp a unei expertize cu scopul de a stabili dacă mijloacele de probă au fost obţinute legal, a cărei efectuare este obligatorie - susţin procurorii - dacă este solicitată de părţi.

Introdusă prin articolul 119 din lege, aceasta reprezintă, în opinia procurorilor, o încălcare a atribuţiilor constituţionale ale autorităţii judecătoreşti, ai cărei reprezentanţi sunt singurii abilitaţi să stabilească dacă într-o anumită situaţie a fost respectată legea, fără a putea fi cenzuraţi de reprezentanţii unei alte autorităţi.

"Reglementarea unei asemenea probe reprezintă o inovaţie absolută în dreptul procesual penal, care nu are corespondent în dreptul comparat, iar legea nu conţine nicio prevedere de natură să permită identificarea experţilor a căror calificare le permite să stabilească dacă organele judiciare au încălcat legea. Un expert ia astfel locul judecătorului, care îşi vede limitat dreptul de a aprecia asupra probelor în scopul aflării adevărului. Totodată, instituirea obligativităţii unei asemenea expertize solicitate de părţi poate permite tergiversări semnificative şi încălcarea dreptului fundamental al persoanelor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în condiţiile în care expertiza poate fi invocată de către orice parte cu privire la fiecare mijloc de probă iar legea nu prevede nici o limitare a acestui drept", arată procurorii.

Exemplificând, aceştia vorbesc despre o situaţie ce poate apărea într-un dosar complex, în care au fost efectuate zeci de acte de urmărire penală de natură diferită şi s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva a numeroase persoane. "Fiecare învinuit poate solicita, pe rând, expertizarea fiecărui mijloc de probă pentru a stabili dacă a fost administrat în mod legal, iar organul judiciar este obligat să admită toate aceste cereri, ceea ce îl pune practic în imposibilitatea de a finaliza dosarul", se precizează în comunicatul conţinând obiecţiile MP la noua formă a Cpp.

"În condiţiile în care practica a demonstrat că în cauzele complexe, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, sunt folosite în mod frecvent tactici de tergiversare a procesului, prin formularea a numeroase cereri şi excepţii cu efect dilatoriu, există un pericol real ca textul introdus de Parlament să ducă la întârzieri care ar putea afecta termenul rezonabil de soluţionare a unui proces penal", conchid procurorii pe această temă.

Un alt aspect criticat de procurori este acela al sancţionării cu nulitatea absolută a oricărei nerespectări a dispoziţiilor procesuale cu ocazia administrării mijloacelor de probă.

În reglementarea actuală, nerespectarea dispoziţiilor procesuale cu ocazia efectuării unui act atrage de regulă nulitatea acestuia doar dacă s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, pe când nulitatea absolută este prevăzută numai cu titlu de excepţie, pentru încălcarea unui număr limitat de dispoziţii care vizează actele procesuale esenţiale.

"În noua reglementare, nulitatea intervine chiar şi atunci când nu s-a adus nicio vătămare, ori una minoră, drepturilor fundamentale ale părţilor, spre exemplu dacă se omite menţionarea orei la care a avut loc o convorbire interceptată în cuprinsul procesului verbal de redare, sau atunci când imposibilitatea de respectare a legii nu este imputabilă organului judiciar, spre exemplu dacă imposibilitatea de înregistrare a şedinţei de judecată este determinată de avarierea mijloacelor tehnice. În acest mod este eliminată competenţa judecătorului de a aprecia dacă într-o situaţie concretă s-a adus o vătămare esenţială drepturilor procesuale ale părţii, care să justifice înlăturarea mijlocului de probă, şi este limitată posibilitatea sa de a stabili situaţia de fapt prin examinarea tuturor elementelor de fapt disponibile, în acest fel afectându-se în mod esenţial principiul aflării adevărului, care guvernează procesul penal", susţin procurorii.

Procurorii sunt nemulţumiţi şi de noul regim al interceptărilor telefonice şi noul sens de folosire al acestora, conform noului Cpp. Noua lege elimină competenţa procurorului de a dispune cu titlu provizoriu interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor, instituie interdicţia interceptării convorbirilor dintre avocat şi client şi restrânge situaţiile în care poate fi dispusă interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor de către judecător şi în care pot fi folosite înregistrările realizate.

"Posibilitatea de a intercepta convorbirile şi comunicaţiile în baza unei ordonanţe emise cu titlu provizoriu de către procuror în situaţii de urgenţă, şi care este în mod obligatoriu supusă autorizării instanţei în termen de 48 de ore, conform reglementării în vigoare, reprezintă un instrument esenţial pentru desfăşurarea eficientă a urmăririi penale. În condiţiile în care persoanele care săvârşesc infracţiuni utilizează în mod frecvent mijloace sofisticate pentru a împiedica tragerea lor la răspundere penală iar modurile de operare folosite sunt într-o permanentă evoluţie, singura posibilitate pentru organele de urmărire penală de a combate un fenomen infracţional este de a avea la îndemână instrumente care să îi permită o reacţie promptă, adaptată noilor provocări", scriu procurorii, care argumentează cu situaţii din practica judiciară.

Potrivit acestora, au existat "numeroase" cazuri în care informaţiile referitoare la săvârşirea unor infracţiuni grave, precum traficul de droguri sau darea de mită, apar cu puţin timp înainte de consumarea lor, astfel încât este imposibilă îndeplinirea în timp util a tuturor formalităţilor necesare pentru eliberarea autorizaţiei de interceptare a convorbirilor de către judecător.

"Într-un asemenea caz, emiterea autorizaţiei provizorii de către procuror reprezintă un element esenţial pentru probarea activităţii infracţionale, iar obţinerea confirmării ulterioare a judecătorului garantează că nu au fost încălcate drepturile persoanei", susţine Ministerul Public.

În opinia angajaţilor instituţiei, interdicţia interceptării convorbirilor dintre avocat şi client creează o inegalitate de tratament juridic între avocaţi şi persoanele care aparţin unor alte categorii sociale, aflate în situaţii identice. Argumentând, procurorii arată că secretul discuţiilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asistă este justificat numai în măsura în care urmăreşte garantarea principiului fundamental al dreptului la apărare, însă, în opinia anchetatorilor, nu există nicio raţiune pentru a extinde această protecţie la toate convorbirile pe care le-ar putea avea cele două persoane, inclusiv cele care ar revela participarea avocatului la pregătirea sau comiterea unei infracţiuni.

"Spre exemplu, în situaţia în care o persoană investigată, ale cărei convorbiri sunt interceptate, plănuieşte împreună cu avocatul care o asistă săvârşirea unei infracţiuni pentru a influenţa cercetările, precum coruperea unui magistrat sau influenţarea unui martor, eventuala activitate infracţională a avocatului nu poate fi dovedită, acesta beneficiind de o situaţie în mod evident mai favorabilă decât a altor persoane. Crearea unei imunităţi pentru infracţiunile pe care un avocat le-ar putea săvârşi în legătură cu cercetările efectuate într-un dosar nu poate fi justificată de protejarea nici unui principiu fundamental, astfel încât interdicţia ar trebui să vizeze strict convorbirile care se referă la apărarea persoanei reprezentate", afirmă procurorii.

Şi noile condiţii în care se poate dispune interceptarea convorbirilor telefonice de către un judecător sunt, în opinia MP, de natură a îngreuna administrarea probatoriului şi, implicit, a proba infracţiunile complexe. Totodată, noul text restrânge şi posibilitatea de a folosi convorbirile înregistrate în alte cauze, acceptată în prezent pentru dovedirea unor infracţiuni grave, fiind, în schimb, introduse condiţii suplimentare ce trebuie îndeplinite cu privire la noua cauză.

Mai mult, articolul 118 din lege elimină, în opinia procurorilor, posibilitatea de a folosi ca probă înregistrările realizate de părţi sau de alte persoane fără încălcarea legii, până acum legală.

"Prin abrogarea acestei dispoziţii părţilor le este refuzată administrarea unui mijloc de probă obţinut fără încălcarea legii, limitându-se astfel accesul lor efectiv la justiţie, care implică posibilitatea de a prezenta organului judiciar toate probele pe care le consideră utile pentru dovedirea susţinerilor. În acelaşi timp, organele judiciare nu pot avea acces la toate elementele de fapt care pot influenţa stabilirea adevărului, fiind astfel împiedicate să îşi exercite într-o modalitate efectivă atribuţiile constituţionale de înfăptuire a justiţiei şi apărare a ordinii de drept. În acest fel, de exemplu, este eliminată posibilitatea de a utiliza ca mijloace de probă imaginile înregistrate de camerele de supraveghere video din incinta unei bănci pentru a identifica autorii unui jaf armat sau înregistrările realizate de o persoană care oferă mită unui funcţionar", se mai arată în comunicat.

Procurorii critică şi faptul că, potrivit noii legi, nu mai au dreptul de a dispune măsurile preventive de până acum: obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara. Acestea "pot avea un rol important pentru a asigura cu promptitudine buna desfăşurare a procesului penal", în situaţiile în care este necesar ca învinuitul să se afle la dispoziţia organului judiciar dar, totuşi, nu se justifică arestarea acestuia.

"Măsurile preventive menţionate reprezintă o limitare relativ redusă a libertăţii persoanei şi sunt supuse în prezent controlului instanţei, astfel încât trecerea lor exclusiv în competenţa judecătorului, eliminând posibilitatea dispunerii fie şi cu titlu provizoriu de către procuror, nu este justificată de un imperativ social şi implică formalităţi suplimentare de natură a tergiversa urmărirea penală", susţin anchetatorii.

Ministerul Public se declară nemulţumit şi de introducerea jurisdicţiei recursului faţă de încheierile prin care s-a respins o cerere de revocare a arestării sau a unei alte măsuri preventive.

"Totodată, sunt introduse noi motive pentru care se poate formula recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin articolele 184 şi 185. Practica organelor judiciare nu a demonstrat necesitatea unor asemenea modificări, de natură sa determine tergiversări suplimentare în soluţionarea cauzelor, în condiţiile în care tendinţele legislative moderne sunt de a asigura celeritatea procesului penal prin atribuirea unui caracter de cale extraordinară de atac recursului şi limitarea cazurilor în care poate fi exercitat", susţin procurorii.

Ultimul aspect criticat este necesitatea confirmării rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, eliminată în 2006 "în scopul întăririi independenţei procurorului"

"Reintroducerea acestei instituţii este de natură să afecteze statutul procurorului, fără nicio justificare evidentă. Totodată, au fost introduse ca elemente obligatorii ale rechizitoriului şi ale hotărârii judecătoreşti tabele în care urmează să fie menţionate în mod distinct probele administrate în favoarea şi în defavoarea inculpatului. Reglementarea este neclară şi introduce o distincţie inedită în dreptul procesual penal, în condiţiile în care probele sunt administrate exclusiv pentru aflarea adevărului, dacă sunt utile pentru soluţionarea cauzei, şi nu în favoarea sau defavoarea unei părţi. Spre exemplu, declaraţia unui martor care a asistat la un eveniment şi care a perceput atât săvârşirea infracţiunii cât şi eventuale elemente care constituie circumstanţe atenuante nu poate fi considerată ca fiind administrată în favoarea sau în defavoarea inculpatului, fiind imposibil de stabilit în care dintre cele două tabele obligatorii ar trebui încadrată", scriu procurorii.

Aceştia arată că obligativitatea includerii unor astfel de tabele "creează percepţia că activitatea judiciară se reduce la un ansamblu de operaţiuni aritmetice sau contabile prin care se va stabili de acum înainte vinovăţia unei persoane, prin punerea într-o simplă ecuaţie a numărului probelor în favoare şi în defavoare".

Răspunzând, indirect, criticilor unor ONG-uri militante pentru drepturile omului, procurorii arată că actuala legislaţie este compatibilă cu normele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, pe când normele recent adoptate de Parlament "încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi afectează sistemul de principii fundamentale pe baza căruia funcţionează procesul penal român, prin lipsirea de eficienţă a principiului aflării adevărului şi limitarea nejustificată a dreptului organelor judiciare de a aprecia asupra probelor administrate pentru justa soluţionare a cauzelor".

Poziţia MP este susţinută şi de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), care a anunţat, printr-un comunicat de marţi, că îşi însuşeşte integral observaţiile formulate.