Munaf a susţinut că a fost supus la abuzuri şi rele tratamente la Camp Cropper şi de români

Comitetul ONU pentru Drepturile Omului notează în concluziile în care a dat câştig de cauză statului român în ceea ce priveşte acuzaţiile formulate împotriva acestuia de către Mohamad Munaf, în detaliu, susţinerile ambelor părţi.

Astfel, se menţionează, la rubrica "Faptele, aşa cum au fost transmise de autor (Mohamad Munaf, n.red.)" că în martie 2005, reclamantul şi familia sa locuiau în România. La 15 martie 2005, reclamantul a plecat în Irak cu trei jurnalişti români, ca ghid-translator. În 28 martie, ei au fost luaţi ostatici şi eliberaţi după 55 de zile, în 22 mai 2005.

Documentul notează în continuare că, potrivit reclamantului (Mohamad Munaf), după eliberarea din captivitate, toţi cei patru ostatici au fost eliberaţi teferi şi duşi la Ambasada română din Bagdad, Irak. Ambasada României l-a predat imediat pe reclamant ofiţerilor militari americani în custodia cărora se află încă de la acea dată.

Munaf spune că el şi familia sa au fost ameninţaţi

"Personalul militar SUA l-a transportat pe autor (autorul plângerii, Mohamad Munaf, n.red.) la închisoarea Camp Cropper, la Aeroportul Internaţional din Bagdad. Potrivit autorului, în timp ce se afla în detenţie la Camp Cropper, el a fost ameninţat cu tortura şi supus «abuzurilor şi relelor tratamente» atât de către oficiali americani, cât şi români, care au încercat să-l constrângă să dea declaraţii", se mai arată în partea de hotărâre care prezintă faptele aşa cum au fost ele prezentate de reclamant.

Munaf susţine că în perioada în care s-a aflat în închisoare în Irak, familia sa a fost de asemenea ameninţată de oficiali români şi americani. "Oficialii i-au spus autorului (autorul plângerii, Mohamad Munaf, n.red.) că dacă nu îşi mărturiseşte rolul în răpirea jurnaliştilor români, el, sora sa (care locuieşte în Irak) şi soţia sa (a cărei reşedinţă actuală este neclară) vor fi agresaţi sexual. Autorul (autorul plângerii, Mohamad Munaf, n.red.) a susţinut că alţi deţinuţi de la Camp Cropper au fost de asemenea bătuţi şi torturaţi. El însuşi a fost supus unor percheziţii personale dureroase şi umilitoare şi petrece 23 de ore pe zi în izolare, într-o celulă ce măsoară circa doi metri pătraţi. Munaf a mai spus că timp de o oră pe zi este eliberat într-o cuşcă alături de alte persoane acuzate de crimă şi care îl ameninţă cu violenţe. Toate bunurile i-au fost luate cu excepţia unei copii din Coran şi este obligat să poarte un costum galben pentru prizonieri condamnaţi.

Munaf susţine că i s-a refuzat prezumţia de nevinovăţie

Documentul Comitetului ONU notează că la 12 octombrie 2006, după ce a fost ţinut în detenţie timp de aproximativ 16 luni la Camp Cropper, timp în care ar fi fost supus la rele tratamente, Munaf, împreună cu alţi cinci acuzaţi, a fost adus în faţa Tribunalului Penal Central din Irak (Central Criminal Court of Iraq - CCCI), în urma acuzaţiilor de implicare în răpire. Munaf a susţinut la Comitetul ONU că i s-a refuzat prezumţia de nevinovăţie, posibilitatea de a intra în contact cu avocatul său american, fiind asistat juridic de un irakian, precum şi posibilitatea de a interoga martorii sau de a prezenta martori proprii.

Munaf a susţinut de asemenea că înainte de începerea procedurilor judiciare, un judecător de la CCCI i-a spus avocatului său că acuzaţiile vor fi retrase, deoarece Ambasada României nu venise în sprijinul acuzaţiei, demers prealabil necesar din punct de vedere procedural.

"Potrivit autorului (autorul plângerii, Mohamad Munaf, n.red.), deoarece a fost pus sub acuzare pentru răpirea unor cetăţeni români, în baza legii irakiene, CCCI nu îl putea pune sub acuzare în lipsa unei plângeri oficiale din partea Guvernului român. În timpul procedurilor în faţa CCCI, un locotenent american a formulat o plângere oficială împotriva autorului (autorul plângerii, Mohamad Munaf, n.red.). El (locotenentul american) a susţinut că România l-a autorizat să facă plângere în numele său şi să ceară condamnarea la moarte a autorului (autorul plângerii, Mohamad Munaf, n.red.). El (locotenentul american) a mai spus că această autorizaţie se regăseşte într-o scrisoare semnată. Scrisoarea nu a fost prezentată Curţii şi nici avocatul nu a văzut-o", a mai arătat Munaf în plângerea făcută la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului.

Potrivit susţinerii lui Munaf, autorităţile române "deşi au susţinut că nu au autorizat niciun ofiţer american să vorbească în numele lor în timpul procedurilor în faţa CCCI, nu au întreprins nicio acţiune oficială pentru a clarifica problema cu autorităţile irakiene". Mai mult, Munaf a precizat, potrivit documentului publicat de Comitetul ONU pentru Drepturile Omului că, "deşi statul parte (România, n.red.) a ştiut de condamnarea şi sentinţa în cazul său, nu a intervenit".

Munaf a formulat mai multe capete de acuzare împotriva statului român, invocând încălcarea mai multor articole din Convenţia Internaţională privind Drepturile Civile şi Politice.

Munaf a reclamat lipsa de sprijin din partea statului român

Astfel, Munaf a susţinut că statul român "nu a acţionat faţă de autor (failure to act with respect to the author, n.red.)". Munaf a susţinut de asemenea că a fost încălcat articolul 6, deoarece statul român nu a făcut nicio investigaţie şi nici nu a cerut asigurări înainte de a permite ofiţerilor americani să îl ia din Ambasada României de la Bagdad. De asemenea, Munaf a susţinut că statul român nu a căutat asigurări în ceea ce priveşte regimul de detenţie şi tratamentul la care a fost supus în închisoare şi nici nu a intervenit în procesul împotriva sa desfăşurat în faţa CCCI, deşi statul român era la curent cu faptul că există probe privind implicarea forţelor americane în acte de abuz şi tortură asupra deţinuţilor aflaţi în custodia lor. Totodată, Munaf a susţinut că statul român l-a predat în mod arbitrar autorităţilor americane, încălcându-i dreptul la libertate şi securitate personală.

În ceea ce priveşte eliminarea căilor naţionale de atac, Munaf a arătat în plângerea formulată la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului că, deoarece a fost transferat imediat în custodia autorităţilor militare americane, nu au existat şi nu există metode de a contesta decizia autorităţilor române de a permite înlăturarea şi transferarea sa din ambasadă sau faptul că statul român nu a intervenit în cauză.

Munaf a arătat în plângerea sa că şi dacă ar exista căi legale de atac, el nu ar avea acces la ele din cauză că este încarcerat.

Munaf a spus că a cerut autorităţilor române să intervină, trimiţând mai multe scrisori ambasadei României la Washington, la care însă nu a primit niciun răspuns. Mai mult, el a susţinut că a avertizat statul român că va face plângere la Comitetul pentru Drepturile Omului dacă nu va interveni în cazul său.

Partea română a arătat că Munaf nu s-a aflat sub jurisdicţia României, după eliberarea jurnaliştilor

Pe de altă parte, opinia publicată de Comitetul pentru Drepturile Omului arată şi argumentele prezentate de autorităţile române.

Documentul arată că "statul parte" (România, n.red.) a contestat admisibilitatea comunicării, la 5 martie 2007, invocând mai multe temeiuri legale printre care faptul că autorul nu se afla în jurisdicţia sa (principiul extrateritorialităţii), că acesta nu a fost o victimă în termenii prevăzuţi de Protocolul Opţional, că nu a eliminat toate căile de atac interne, că a făcut abuz de dreptul de reclamaţie şi că nu şi-a susţinut cu probe acuzaţiile.

Potrivit documentului citat, România a arătat că la 22 mai 2005, cei patru ostatici au fost eliberaţi din Irak ca rezultat al unei operaţiuni care a presupus "un efort militar" din partea Forţei Multinaţionale din Irak, singura autoritate militară străină autorizată să acţioneze în Irak, în baza rezoluţiei ONU. Ostaticii au fost duşi imediat de către Forţa Multinaţională din Irak la locaţia Ambasadei României din Bagdad. Autorităţile române i-au luat în custodie pe cei trei cetăţeni români, în timp ce reclamantul, Munaf, cetăţean americano-iarkian, a rămas sub "autoritatea şi protecţia forţei multinaţionale", a arătat partea română, potrivit deciziei publicate de Comitet.

De asemenea, partea română a susţinut la Geneva că nu există prezenţă românească la Camp Cropper, aceasta fiind exclusiv condusă de forţele americane. Potrivit documentului Comitetului ONU, statul român a oferit ca probă o scrisoare datată 7 februarie 2007 din partea MAp din România către Secretarul de Stat care arată că România nu a avut niciodată personal sau trupe în Camp Cropper.

Statul român a arătat că la 17 mai 2005, autorităţile judiciare române au iniţiat proceduri penale împotriva lui Munaf în legătură cu răpirea. Procurori români au participat într-o serie de investigaţii desfăşurate la Bagdad, cu aprobarea autorităţilor judiciare irakiene, în zilele de 30-31mai 2005; 26-27 iulie 2005, 14-15 septembrie 2005 şi 18 noiembrie 2006, a arătat statul român.

Procurorii români au remarcat atunci că reclamantul (Munaf, n.red.) a fost bine tratat şi a beneficiat de hrană decentă şi condiţii de igienă.Procurorii nu au remarcat nici semne de rele tratamente şi nici semne de constrângere fizică sau psihică, a arătat statul român, adăugând de asemenea că Munaf nu s-a plâns atunci de reprezentanţii Forţei Multinaţionale din Irak.

România a încercat să obţină extrădarea lui Munaf

De asemenea, statul român a detaliat în argumentele transmise Comitetului ONU eforturile depuse pentru a obţine extrădarea acestuia în România. Statul român a mai arătat că, în pofida susţinerilor sale, reclamantul a avut contact periodic cu membrii familiei precum şi cu avocaţi irakieni şi români pe care i-ar fi putut autoriza să acţioneze în numele său.

Statul român a cerut declararea reclamaţiei ca inadmisibilă în baza articolului 1 din Protocolul Opţional şi a articolului 2, paragraful 1, din Convenţie, deoarece reclamantul (Munaf, n.red.) nu era pe teritoriul statului român şi nici nu era în jurisdicţia acestuia.Potrivit argumentelor statului român, Munaf a ieşit de sub jurisdicţia sa la 15 martie 2005, când a plecat în Irak împreună cu trei jurnalişti români. Faptul că România nu a fost niciodată forţă de ocupaţie în Irak nu a permis invocarea principiului extrateritorialităţii, a arătat partea română.

De asemenea, partea română a negat că persoanlul ambasadeui României la Bagdad ar fi permis forţelor americane să preia custodia asupra reclamantului. "Eliberarea ostaticilor a fost asigurată de Forţa Multinaţională din Irak şi nu de ofiţerii militari americani. Prezenţa acestuia (a lui Munaf , n.red.) în Ambasada României nu are semnificaţie juridică. El a rămas în custodia Forţei Multinaţionale din Irak şi nu a fost niciodată transferat de facto şi de jure în jurisdicţia statului parte (a României, n.red.)", a susţinut partea română.

De asemenea, partea română a mai arătat împotriva acuzaţiilor lui Munaf că prezenţa acestuia pentru scurt timp în sediul Ambasadei României de la Bagdad nu este echivalentă cu luarea sa în custodie de către autorităţile române.

"Personalul ambasadei şi-a dat consimţământul ca reprezentanţii Forţei Multinaţionale din Irak să intre în incinta ambasadei astfel încât autorităţile române să preia în custodia lor cei trei cetăţeni români. Dar reclamantul nu a fost luat în custodie. Comunicatul de presă emis de Preşedintele României la 22 mai 2005 în care se arată că cei trei cetăţeni români şi ghidul lor au fost trecuţi sub autoritatea Ambasadei României ar trebui înţeles ca un simplu mesaj de liniştire a poporului român, iar termenul «autoritate» nu trebuie înţeles în sens juridic şi nici nu trebuie echivalat cu cel de custodie", a mai susţinut statul român, indicând că acelaşi comunicat menţionează că autorităţile române au preluat custodia celor trei cetăţeni români cărora le-a garantat revenirea acasă în siguranţă.

De asemenea, la 18 ianuarie 2008, statul român a prezentat Comitetului două note verbale datate 23 noiembrie 2007 transmise de Ambasada României la Bagdad către Ministerul irakian de Externe, în care era reiterată opoziţia faţă de condamnarea la moarte a reclamantului. Cea de-a treia notă verbală prezentată de partea română este datată 30 noiembrie 2007 şi este răspunsul cartierului general al Forţei Multinaţionale din Irak, potrivit căruia Munaf rămâne în custodia acesteia.

Comitetul a dezbătut problema admisibilităţii în cea de-a 92-a sesiune, din martie-aprilie 2008. La 2 aprilie 2008, Comitetul a cerut autorităţilor române să ofere argumente scrise suplimentare pentru clarificarea situaţiei şi să indice măsuri care ar fi putut fi adoptate. României i s-a cerut la acea dată în mod special să arate în detaliu în ce măsură a cunoscut sau a avut o suspiciune întemeiată în xeea ce priveşte presupusa conduită infracţională a reclamantului.

Comitetul pentru Drepturile Omului a respins reclamaţia lui Munaf

Comitetul pentru Drepturile Omului (HRC) de la Geneva apreciază că acuzaţiile lui Mohamad Munaf împotriva statului român, potrivit cărora autorităţile române ar fi ştiut că acesta va fi supus unor proceduri penale după ce a părăsit ambasada României, sunt şi rămân pure speculaţii.

Comitetul pentru Drepturile Omului a emis această opinie în legătură cu reclamaţia formulată de Mohamad Munaf împotriva statului român în 2006. Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat astfel, la 30 iulie, punctul de vedere în cazul petiţiei depuse de Mohamad Munaf împotriva României. Acesta a fost făcut public abia la sfârşitul lunii august.