Nicolae Manolescu: În generaţia nouă nu s-a născut niciun Fănuş Neagu sau D. R. Popescu

"Fănuş a ieşit din atenţia critică atunci când s-a îmbolnăvit. Este nevoie de evenimente din acestea ca să apari pe prima pagină sau la TV", a spus Manolescu. "A fost unul dintre cei mai talentaţi scriitori ai generaţiei sale, chiar dacă se spune că aceasta este generaţia 'expirată'. Acum devine expirată şi la propriu", a mai spus criticul.

Manolescu a povestit că, la începuturile sale scriitoriceşti, Fănuş Neagu a fost "un ştirist şi un inventiv", remarcându-se în articole pe teme sportive şi în proză scurtă, mai târziu trecând la romane.

"În general, numele lui a fost legat de un fel de inventivitate a lexicului şi de un stil specific sudicilor", a spus preşedintele USR, adăugând că, probabil, sensibilitatea scriitorului a fost formată şi de locul unde s-a născut şi a crescut, "undeva între Buzău şi Brăila, unde vine prima dată viscolul, o zonă a podgoriilor". "Vinul a avut un loc important în viaţa lui Fănuş Neagu şi în arta sa, ca şi la Sadoveanu" a spus criticul literar.

Fănuş Neagu, născut la 5 aprilie 1932, a fost internat mult timp la spitalul Elias din Capitală din cauza unui cancer la prostată, iar în ultimele săptămâni a fost în comă.

Fănuş Neagu, povestitor, memorialist, nuvelist, romancier şi dramaturg, a fost redactor la revistele Luceafărul şi Amfiteatru şi a scris cronici sportive la România Literară. El a fost coleg cu Eugen Barbu, Teodor Mazilu, Ion Băieşu şi Adrian Păunescu.

Printre volumele pe care le-a scris se numără "Întâmplări aiurea şi călătorii oranj" (publicistică), romanul "Scaunul singurătăţii", nuvelele "Dincolo de nisipuri", piesele "Echipa de zgomote" şi "Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp".

A primit, printre altele, premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele "Cantonul părăsit", "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", "Echipa de zgomote", "Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp".

În perioada decembrie 1993 - 1996, Fănuş Neagu a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti. În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române, iar pe 21 decembrie 2001 a devenit membru titular al aceleiaşi instituţii.