Nicolae Noica, la interviurile lui Cristoiu: La un guvern de coaliţie trebuie să ai un premier bun, care să ştie să negocieze şi să fie ferm

Fost ministru al lucrărilor publice şi director al Bibliotecii Academiei Române, Nicolae Noica a dezvăluit duminică, la Interviurile lui Cristoiu de la Aleph News, cum a ajuns de la inginerie la Academie, care este legătura sa cu celebrul filosof Constantin Noica, ce tezaur ascunde Biblioteca Academiei Române, cât de importante sunt lucrările publice în viaţa noastră şi cum funcţionau guvernele de coaliţie ale CDR.

Cine este Nicolae Noica?

Nicolae Noica: Da (sunt nepotul filosofului Constantin Noica), dar vreau să mărturisesc că în 2009, când s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui, am publicat o carte despre neamul Noica. De ce? Pentru că am susţinut şi susţin în continuare că Constantin Noica a fost o personalitate în neamul respectiv. Amintesc a fost mare profesor doctor Dumitru Noica, ulterior a fost doctorul Nicolae Noica la Panduri, un mare specialist, şi Grigore Noica, tatăl lui Constantin Noica cu studii de agricultură, adică oameni de mare valoare cu toţii, iar Constantin Noica s-a format şi el în acest grup ca o mare personalitate. Cred că e necesar să ne cunoaştem mai bine trecutul pentru că, tot spun eu, că o casă e solidă dacă are o fundaţie solidă.

Am rămas impresionat când am scris această carte. Străbunicul se numea Iacovache Noica, a fost căsătorit de două ori şi a avut 18 copii. El a fost un mare agricultor. Mă întrebam ce făceau în momentul când se aşezau la masă la ora 1, pentru că acolo era un obicei, punctualitate, şi cum i-a format pe toţi să ducă fiecare, să facă o şcoală. Şi acest Iacovache Noica a fost deputat liberal şi am găsit în documente de multe ori ales în Comisia de validare, cum a fost acum, a deputaţilor. Deci oameni care erau ataşaţi acestei ţări şi vroiau să realizeze, dar se gândeau şi la urmaşi pe care îi trimiteau de multe ori în străinătate, aşa cum de altfel s-a întâmplat între 1850-1870, dar toţi care făceau studii în exterior veneau în ţară ca să-şi arate recompensa pentru sprijinul pe care îl primiseră.

Dintre toate funcţiile pe care le-am avut, cea de director (al Bibliotecii Academiei Române) este cea mai onorabilă. Pentru că Biblioteca Academiei a fost condusă de nume ilustre, începând cu marele Ioan Bianu, academician care a condus 50 de ani această bibliotecă, Perspesicius, generalul Roseti. Biblioteca a fost condusă în 150 de ani de existenţă de 10 directori. Din 1990 până în prezent, miniştrii ai Culturii, ştiţi câţi au fost? 30. Cum să fac cultură când eu mă joc cu aceste funcţii?

Despre marea familie a Brătienilor

Nicolae Noica: Marea familie a Brătienilor. Eu chiar am făcut o expoziţie la Biblioteca Academiei despre Ion IC Brătianu, punând la dispoziţie 2000 de scrisori pe care tânărul Ion IC Brătianu le scria tatălui lui, Ion C Brătianu, cu prilejul studiilor pe care le-a făcut la Paris. Şi avea grijă să spună absolut tot ce făcea la Paris. După părerea mea, acest Ion IC Brătianu este un model de om politic şi de stat pentru că, până la urmă trebuie să ai o meserie, iar eu mă mândresc că el a făcut Şcola de poduri şi şosele de la Paris, s-a format ca inginer. A făcut practică la construcţia Turnului Eiffel, cu Gustav Eiffel. A fost format foarte multă vreme de Anghel Saligny, marele inginer care era apreciat de bătrânul Ion C Brătianu. Vine în 1890 în ţară, după ce îşi obţine diploma, şi bătrânul Ion C Brătianul îi zice: tu nu ai ce căuta în politică, te duci şi lucrezi pe şantiere. Şi a lucrat vreo 6 ani la podul peste Dunăre, alături de Anghel Saligny, şi după 6 ani a intrat în politică.

Biblioteca Academiei, păzită de jandarmi

Nicolae Noica: După ce a venit la expoziţie şi a văzut nişte lucruri la bibliotecă, domnul ministru Vela şi-a dat seama că am avut dreptate să cer ca la paza Bibliotecii să fie jandarmii. Noi acum avem jandarmi, nu mai e o firmă de pază. E foarte important pentru că este un tezaur. Şi a mai venit şi dl Cîţu de la Finanţe care ne-a sprijinit substanţial oferind pentru prima oară în istoria Bibliotecii Academiei un proiect multianual, 2020-2022, în valoare de 70 milioane de lei, aproape 15 milioane de euro.

Comoara neglijată din Piaţa Amzei

Nicolae Noica: Liberalii au o mare datorie şi dacă nu vor rezolva acest lucru eu consider că e o situaţie foarte gravă. În Bucureşti, în Piaţa Amzei se găsesc Aşezămintele Ion IC Brătianu. Este vorba de casa în care a locuit Ion IC Brătianu, între 1911 şi 1927, până la moartea sa. El a stat aici cât a fost premier, am găsit şi autorizaţia de construcţie, semnată de Ion IC Brătianu. După moartea sa, soţia sa, Eliza Brătianu, şi o parte din Brătieni au făcut aşezămintele. Prin aşezăminte s-a extins cu un corp şi s-a adus aici toată biblioteca de la Vila Florica. (…) Auziţi ce nedreptate juridică, după părerea mea. Eliza Brătianu oferă Academiei Române acest aşezământ, dar se judecă şi se hotărăşte. O parte a rămas la Biblioteca Naţională, nu ştiu de ce, o sală mare de lectură şi încă o sală unde erau diverse întruniri, date la primărie, un corp este dat fondului plastic, În ultimii 3-4 ani au plecat cei de la Biblioteca Naţională, totul e închis cu lacăte. Înăuntru sunt nişte lucruri extraordinare: lămpi de Murano, biroul lui Ion IC Brătianu pe care el a semnat multe documente ca premier. Se poate face muzeu, un aşezământ pentru cultura românească. (…) Să se dea o hotărâre de guvern şi să împuternicească  Academia sau altă enitate, să refacă Aşezământul Brătianu, să punem această clădire în valoare.

De ce nu au topit comuniştii statuia lui Ion IC Brătianu

Nicolae Noica: Când au venit comuniştii, au topit statuia lui Carol, că era din bronz şi un student, pe care l-am dus la aşezământ a văzut statuia lui Ion IC Brătianu a întrebat de ce pe aceasta nu au topit-o. Şi i-am spus că Brătianu a fost inginer constructor şi trebuie să vă mândriţi pentru că a fost aşa de deştept şi a cerut de acolo din cer familiei să-l facă din granit. Statuia a fost luată din grădina aşezământului  de comunişti, dar nu au putut să o topească şi după 1991 a fost readusă.

Document unic de la Conferinţa de Pace de la Paris

Nicolae Noica: Cu prilejul Conferinţei de Pace din 1919, Brătianu a reprezentat România şi Ion Pillat, care era neam cu el şi liberal, a avut geniala idee să pună pe o foaie să semneze toţi participanţii la această conferinţă. Acest document se găseşte la Biblioteca Academiei Române şi am mai găsit încă un lucru formidabil, pe un disc, vocea lui Ion IC Brătianu cu prilejul Conferinţei din 1919. Era înregistrată vocea lui pentru că, foarte interesant, la Conferinţă, preşedintele i-a spus <domnule, decât să expună el, mai bine să-i pună întrebări. I-au pus întrebările şi toate aceste întrebări l-am publicat în revista Tezaur. Avem vocea lui Constantin Tănase, Iorga despre Eminescu, Arghezi despre Eminescu. Păi ăsta este un tezaur.

De ce e nevoie de un minister al lucrărilor publice

Nicolae Noica: Noi vorbim mereu de o autostradă, de un drum, de problema inundaţiilor, de problema unei hidrocentrale. Toate acestea sunt lucrări publice pentru că sunt făcute pentru public şi multe pe bani publici. Spitalul, şcoala, universitatea se fac pe bani public. Deci toate acestea sunt lucrări publice. Ori dacă domeniul în care trăim, 80% din timpul nostru e lucrare publică, e normal ca Ministerul lucrărilor publice, care a fost de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza să existe în continuare. I-am cerut dlui Tăriceanu, că e inginer constructor, i-am cerut dlui Cioloş când a fost prim-ministru, nu au înţeles importanţa acestui lucru. (…) În 4 noiembrie 2019 când a revenit Guvernul Orban a făcut Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi astăzi este tot la fel.

Controlul cheltuirii banului public, o idee a lui Cuza

Nicolae Noica: Tot Alexandru Ioan Cuza a înţeles să înfiinţeze Curtea de Conturi. Şi a fost înfiinţată în 1864. Pentru ce?  Ca să controleze cheltuirea banului public în România la diverse lucrări. Şi eu am ales Curtea de Conturi la 155 de ani, că am lansat cartea în 2019 şi lucrările publice controlate. Vă dau un singur exemplu. Universitatea Bucureşti, lucrare publică, a început în anul 1865 şi s-a terminat prin 1869, primul corp făcut de Alexandru Orăscu. Se înfiinţase Curtea de Conturi. Au făcut un control la aceste lucrări şi au găsit că se dăduseră nişte bani în plus la un zidar, la un dulgher. Au recuperat de la unul 70 de lei, de la unul 50 de lei, vreo 5000 de lei de astăzi.

Despre CDR şi actuala coaliţie

Nicolae Noica: Toată lumea compară actuala coaliţie cu CDR fără să aibă o bază şi să înţeleagă nişte lucruri. După mine, CDR s-a datorat marelui om politic Corneliu Coposu, care a înţeles că nu va putea învinge forţele de stânga. Sigur că şi aici au început nişte discuţii, dar s-au făcut nişte paşi fermi. Eu dau un singur exemplu: ministerul pe care l-am condus. Eu mă mândresc oricând. Au început primele proiecte pentru alimentarea cu apă la sate, s-au pus acele buline roşii pentru consolidări, s-a creat Agenţia Naţională de Locuinţe pentru tineri. Astăzi ANL e lăsată deoparte ca să vină dezvoltatorii imobiliari. De ce să nu apăr tineretul şi să-i creez nişte condiţii?

Cheia supravieţuirii unui guvern de coaliţie

Nicolae Noica: La un guvern de coaliţie în primul rând trebuie să ai un premier bun care să ştie să negocieze şi să fie ferm. Am fost ministru în cele trei guverne CDR – Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu. Guvernul Ciorbea- ajunsesem să avem şedinţe până noaptea la ora 12. Ce se întîmpla? Dânsul de formaţie sindicalist spunea nu domnule până nu ne înţelegem toţi, nu plecăm, Şi atunci lumea la ora 12 se înţelegea şi vota. A venit Guvernul Radu Vasile care el era mai şugubăţ, aşa. Şi-a venit Guvernul Mugur Isărescu. Primul lucru – în guvern toate telefoanele stau afară. Şedinţele nu durau mai mult de 4 ore. Adică un premier care era ferm, venit din funcţia de guvernator al BNR. E nevoie de un premier care să fie sprijinit de şefii partidelor.

Tezaurul Bibliotecii Academiei Române

Nicolae Noica: La Biblioteca Academiei sunt aproape 10.000 de monede de aur, de o valoare inestimabilă. Sunt manuscrise vechi, caietele lui Eminescu originale, biblii. De la donatori. Avem un tezaur formidabil. Mi s-a atras atenţia că Ceauşescu, la sfatul unor oameni mai citiţi, ca Ştefan Andrei, a spus să facă o evaluare ca atunci când fac un împrumut să gireze cu bunurile. Pecetea de domnitor a lui Ştefan cel Mare, este ceva extraordinar. (...) Aţi văzut tineri la bibliotecă? Nu prea aţi văzut. Păi aici este marea problemă. Noi trebuie să aducem aici studenţi, asistenţi tineri de la facultate. Am hotărât ca sala unde era vestiarul să fie sală pentru studenţi şi cadrele tinere, pentru că datoria noastră este să le arătăm lor ceea ce avem. Nu tineretul e vinovat că nu ştie, noi ăştia mai vârstnici, care am şti, suntem datori să le spunem şi să le arătăm.