Studiul arată că stresul activează o anumită serie de neuroni din hipotalamus, denumiţi VGLUT2. Aceşti neuroni sunt responsabili de reglarea activităţilor involuntare, inclusiv somnul şi starea de veghe. În mod normal, aceşti neuroni sunt activi în timpul stării de veghe, dar stresul îi „dezechilibrează”, determinându-i să fie activi şi în timpul somnului.
Echipa de cercetători a descoperit că activitatea anormală a neurilor VGLUT2 provoacă micro-treziri în timpul somnului non-REM, fazele de somn profund. Aceste micro-treziri afectează calitatea odihnei, cauzând treziri nocturne şi scurtarea fazelor normale de somn.
Pentru a confirma legătura dintre aceşti neuroni şi agitaţie, cercetătorii au expus şoarecii la stres, observând o creştere semnificativă a activităţii neuronilor VGLUT2 în timpul somnului non-REM. Atunci când activitatea acestor neuroni a fost blocată, micro-trezirile au scăzut, iar fazele de somn au devenit mai lungi.
Reglarea activităţii acestor neuroni din hipotalamus cu ajutorul medicamentelor ar putea schimba calitatea somnului persoanelor care suferă de insomnie de stres sau de tulburare de stres posttraumatic.