Realegerea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea PCR era o formalitate după ce, la 27-28 iunie 1989, Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central (CC) al PCR adoptase propunerea privind realegerea lui Nicolae Ceauşescu, iar de-atunci telegramele de susţinere din partea filialelor judeţene ale PCR veneau în valuri. Ca urmare, plenara CC al PCR hotărăşte convocarea Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român în perioada 20-24 noiembrie 1989.
“Ultimul bal” ceauşist venea pe fondul unei atmosfere revoluţionare în Europa Centrală şi de Sud-Est: căderea Zidului Berlinului şi primele alegeri libere din RDG, Revoluţia de catifea din Cehoslovacia, referendumul din Ungaria pentru democratizarea ţării, demisia lui Teodor Jivkov de la conducerea Partidului Comunist Bulgar, instalarea primului guvern necomunist în Polonia.
În acest context, existau mari speranţe ca şi în România să se întâmple ceva. Scenariile erau optimiste. De la demisia lui Ceauşescu până la o relaxare a regimului, cu reluarea aprovizonării populaţiei cu bunuri de larg consum, după ce Nicolae Ceauşescu anunţase la 31 martie 1989 achitarea datoriei externe a României.
Apel adresat Congresului al XIV-lea al PCR
Trecuse mai bine de jumătate de an de la momentul istoric al achitării datoriei externe, dar populaţia era în continuare privată de bunuri de larg consum, condiţii decente de trai şi drepturi fundamentale. Stă mărturie un apel adresat Congresului al XIV-lea al PCR, de Alexandru Melian, profesor la Universitatea Bucureşti, transmis postului de radio Radio Europa Liberă, care l-a difuzat la 27 august 1989.
Citeşte continuarea pe platforma REVOLUTIONS.