O Arca lui Noe pe Lună pentru a salva animalele de la dispariţie. Un proiect al oamenilor de ştiinţă americani stârneşte deja discuţii

Un grup de oameni de ştiinţă a ridicat ipoteza creării unui fel de Arcă a lui Noe pe Lună, pentru a salva animalele de la dispariţie sau de la posibile catastrofe de pe Pământ, cum ar fi epidemiile devastatoare.

Animalele nu ar fi transportate fizic pe satelitul nostru natural, ci s-ar crea o „bancă de gene”, pe modelul celei pentru plante prezente deja de 16 ani pe insulele Svalbard, din care apoi s-ar putea extrage speciile de animale dispărute.

Ideea nu este nouă, ea a fost deja prezentată acum doi ani de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Arizona. Acum a fost reluată de revista ştiinţifică BioScience, publicaţia Institutului American de Ştiinţe Biologice.

Mary Hagedorn, prima autoare a articolului, este cercetătoare la Institutul de Conservare Biologică şi la Grădina Zoologică Smithsonian din Washington, precum şi la Institutul de Biologie Marină din Hawaii,

Ea nu vorbeşte despre Arcă, ci despre „depozitarul biodiversităţii”, pornind de la exemplul de crioconservare a fibroblastelor de la peştele stea gubiu (Asterropteryx semipunctata), la 196 de grade sub zero. Aceasta este noutatea biologică, în timp ce proiectul de inginerie îl urmează pe cel al Universităţii Arizona.

Potrivit cercetătorilor, pe 4,5% din suprafaţa de la Polul Sud al Lunii se menţine întotdeauna o temperatură egală sau mai mică de -196 °C, aşa că ar fi locul ideal: nu ai nevoie de multă energie, ca pe Pământ, pentru a menţine temperaturi similare.

La Svalbard Seed Vault, seminţele sunt depozitate la -18°C.

Alegerea celulelor de conservat a picat pe fibroblaste, celule tipice ale ţesutului conjunctiv care pot da naştere şi la celule de diferite tipuri, deoarece în prezent nu este posibilă crioconservarea în siguranţă a celulelor germinale precum spermatozoizii, ovocitele sau embrionii multor animale. De asemenea, fibroblastele pot fi recoltate din piele, mult mai uşor decât celulele germinale.

Oamenii de ştiinţă care fac tuturor propunerea, fără a face referire la finanţarea necesară şi cine ar trebui să pună banii. Aceştia încheie spunând că această metodă ar trebui mai întâi testată pe Staţia Spaţială Internaţională.