O filă din sufletul părinţilor bebeluşilor arşi: de la disperare la speranţă

Chiar de miercuri dimineaţă, familia Dragomirescu a trecut prin emoţii inimaginabile când ofiţerii de la Poliţia Capitalei i-au anunţat pe părinţi că bebeluşul lor a murit şi că trebuie să facă actele de constatare a decesului.

Disperaţi, oamenii s-au dus la Spitalul "Grigore Alexandrescu", unde fusese transferat micuţul, pentru a afla ce s-a întâmplat. Acolo s-au întâlnit cu preotul unităţii sanitare, care botezase toţi bebeluşii cu o seară înainte.

Spre uimirea părinţilor, acesta i-a anunţat că ieşise recent din salonul nou-născuţilor şi că fiul lor este în viaţă. Ulterior, medicii le-au confirmat oamenilor că este vorba despre o greşeală şi că micuţul nu murise.

"Nici nu se poate spune că a fost vorba despre o confuzie. A fost, pur şi simplu, o minciună!", a spus preotul spitalului.

Pe de-o parte uşuraţi, pe de-o parte şocaţi, părinţii au spus jurnaliştilor care îi aşteptau la poarta spitalului că nu se gândesc la niciun fel de despăgubiri şi că îi interesează doar sănătatea copilului, dar că îi vor acţiona în instanţă pe cei vinovaţi de această eroare crudă.

După un timp, Georgiana Bostan (29 de ani), mama altuia dintre bebeluşii răniţi în urma incendiului, a ieşit din spital şi, uşor intimidată de prezenţa masivă a jurnaliştilor, a povestit că starea copilului ei este, în continuare, gravă.

Constantin, născut pe 5 august, se afla în secţia de Terapie Intensivă pentru nou-născuţi de la Maternitatea Giuleşti la momentul producerii exploziei. Copilul a suferit arsuri de gradele I şi II pe mâini şi picioare, prognosticul medicilor în cazul lui, ca şi în cazul celorlalţi bebeluşi, fiind rezervat.

Cu privirea în pământ, căutându-şi cuvintele, Georgiana a început să vorbească despre ziua tragediei. Ea a povestit că se plimba pe holul de la etajul II al maternităţii, unde se află şi secţia care a luat foc, când a văzut fum ieşind de după uşile închise ale încăperii.

"Am început să strig «Ajutor!», atunci au sărit cu toţii - mamele, taţii din saloane, asistentele, medicii, toată lumea. Pe hol era şi asistenta care se ocupa de secţia de Terapie Intensivă. Au încercat să deschidă uşile, dar a fost greu", a povestit Georgiana Bostan, cu o expresie pierdută încremenită pe chip.

Şi mamele transferate la Spitalul Caritas au povestit despre ziua exploziei, ele fiind internate la alt etaj al Maternităţii Giuleşti atunci când secţia de Terapie Intensivă pentru nou-născuţi a luat foc.

Una din paciente, care născuse deja, îşi aminteşte că se afla în salon şi că tocmai primise vizita soţului ei, când a auzit o bubuitură puternică la etajul II şi geamuri spărgându-se.

Ea a spus că soţul ei, care se afla la ieşirea din spital, a auzit zgomotul, a văzut geamurile spărgându-se şi a intrat imediat înapoi în clădire, unde a alergat până la salonul ei, pentru a se asigura că ea şi copilul sunt bine. După ce a văzut că familia lui este teafără, bărbatul s-a dus la etajul al doilea, pentru a da o mână de ajutor celor care încercau să deschidă uşile secţiei de Terapie Intensivă, unde cei 11 bebeluşi erau blocaţi.

Amintirile din ziua incendiului vor rămâne, mai mult ca sigur, pentru totdeauna cu părinţii ai căror nou-născuţi au murit sau au fost răniţi, dar şi cu toţi cei care se aflau în spital la momentul accidentului.

La două zile de la tragedie, cu un bilanţ de patru bebeluşi morţi şi şapte grav răniţi, speranţa a luat, totuşi, locul disperării şi a şocului pentru părinţii care nu vor decât să-şi mai ţină în braţe copiii. Poate că nu mai au putere să plângă, poate că sunt încurajaţi de faptul că micuţii au supravieţuit primelor zile critice, dar părinţii nu vorbesc - atunci când acceptă să discute cu jurnaliştii - decât despre faptul că încă speră la supravieţuirea copiilor.

Miniştrii cer anchete şi suspendări ale conducerii spitalelor, procurorii cercetează vinovaţi fără nume, managerii şi purtătorii de cuvânt vorbesc despre dotări învechite şi profesionalism la standarde de necontestat, însă aceste mame şi aceşti taţi, precum şi medicii care tratează bebeluşii, nu ştiu decât un singur lucru: în Spitalul "Grigore Alexandrescu" sunt şapte suflete care trebuie să trăiască.

Trebuie să trăiască pentru că două cabluri lipite la nimereală în spatele unui dulap nu sunt şi nu pot fi echivalente cu 11 vieţi de om, din care au mai rămas doar şapte.

(Material de Ioana Burtea, ioana.burtea@mediafax.ro)