O intervenţie cu celule stem, speranţa unui tânăr rănit în Irak pentru o viaţă normală

Vineri dimineaţa, la prima oră, la Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central "Carol Davila" se făceau ultimele retuşuri pentru festivitatea de aniversare a 147 de ani de la întemeierea medicinei militare.

În faţa unui amfiteatru plin, comandantul spitalului, generalul Ioan Sârbu, aminteşte că în 21 august 1862, prin decizia domnitorului Alexandru Ioan Cuza au fost înfiinţate Corpul Ofiţerilor Sanitari ai Armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român. Ofiţerii-medici şi personalul civil primesc distincţii pentru merite profesionale. Apoi participanţii la festivitate merg să depună coroane de flori la monumentul dedicat lui Carol Davila.

Lângă monument, în asistenţă, o figură aparte face un tânăr într-un cărucior cu rotile, care pare că trăieşte emoţia momentului.

Are mâinile şi picioarele inerte. Şi visele spulberate în aprilie 2007, în Irak, când transportorul amfibiu blindat în care se afla s-a răsturnat.

După doi ani, Daniel Porumb, îşi aminteşte cu lacrimi în ochi: "Era în 2007. Plecasem pentru prima dată pe un teren de luptă. În Irak. Iubeam armata. Am vrut să plec, ca orice tânăr, pentru un viitor mai bun".

La două luni şi jumătate de la sosire, în timpul unei misiuni de patrulare, în regiunea Dhi Qar transportorul amfibiu blindat în care se afla şi Daniel a ieşit de pe carosabil şi s-a răsturnat.

Daniel crede că şoferul blindatului a aţipit şi TAB-ul s-a răsturnat. "Cred că cel care conducea TAB-ul a aţipit la volan. Este punctul meu de vedere. Am urcat pe un pod şi la un moment dat ne-am răsturnat. Am fost conştient de ceea ce mi s-a întâmplat. Primul ajutor ni l-au dat medicii americani. Am simţit drama, apoi m-am trezit în spital. Unsprezece zile nu am fost conştient. Am fost trimişi într-un spital din Germania şi apoi, după câteva zile, în România", spune Daniel, cu privirea pierdută undeva, departe.

Oficialii Ministerului Apărării au catalogat atunci incidentul drept "accident".

La spitalul Landsthul, de la baza americană Ramstein (Germania) diagnosticul pus a fost cumplit: "traumatism vertebro-medular cervical, luxaţie C5-C6, tetraplegie". Sau, mai profan: paralizie a mâinilor şi picioarelor. Tratamentul este cel al cauzei, atunci când aceasta există şi când leziunile nervoase nu sunt ireversibile, explică medicii. De altfel, există unele posibilităţi de tratament simptomatic sau paliativ, ca reeducarea, pentru a diminua consecinţele handicapului.

După Landsthul, Daniel Porumb a fost adus la SMC, în Bucureşti. De atunci, stă într-un pat de spital, în care se luptă cu gândurile rele, dar trăgând nădejedea că într-o zi va fi din nou ca înainte.

"Trebuie să mă fac bine", spune Daniel, uitându-se lung după ofiţeii care mişună în zonă. Vin să îl salute generali, colonei şi secretarul de stat în Ministerul Apărării, Dan Turcu.

"Am consultat mai multe echipe de medici. Nimeni nu s-a angajat să-l opereze pe Daniel în aceşti ani. Totuşi, de ceva timp, un grup de medici din Marea Britanie au anunţat că ar fi dispuşi să facă o intervenţie cu celule stem. Ei vor veni la Bucureşti, îl vor evalua pe Daniel, vor fi recoltate celule, care vor fi prelucrate într-un laborator din Anglia. Apoi îi vor fi implantate aici, în spital", a spus generalul-medic Sârbu.

Şi mama lui Daniel ştie despre medicii din străinătate care i-ar putea face bine băiatul, dar nu vrea să dea amănunte. Este mai bine să tacă acum şi să se bucure mai târziu.

Ceremonia de la Spitalul Militar Central se încheie în jurul prânzului. O asistentă împinge încet, pe alee, căruciorul rulant. Daniel ar vrea să mai stea un pic afară, la umbră, să-i vadă pe militari cum pleacă. Poate, cândva, va face la fel.

Deocamdată, rămâne speranţa. Undeva, în Anglia.

(Material realizat de Elvira Gheorghiţă, elvira@mediafax.ro)