Obiceiuri de Crăciun: Tradiţia unică a Belciugarilor şi colinda veche de 200 de ani, în sate din Bistriţa-Năsăud

O tradiţie unică de Crăciun, care se mai păstrează în satele de pe Valea Ilvelor, din judeţul Bistriţa-Năsăud, o reprezintă colindul Belciugarilor, un obicei bine păstrat de săteni care sunt convinşi belciguarii le vor aduce bogăţie în anul care vine.

În seara de Ajun un grup de tineri, costumaţi în turcă (capră) şi urşi, conduşi de o cătană (militar), au putut fi văzuţi pe uliţe şi au colindat pe la casele oamenilor, prezentând obiceiuri şi tradiţii din zona de munte.

Înaintea lor, le-au deschis calea şi le-au anunţat venirea, o ceată de fete, îmbrăcate în costume populare, care pornesc în faţa feciorilor costumaţi şi îi aşteaptă în fiecare casă unde tinerii intră să colinde.

Etnografii spun că obiceiul Belciugarilor este unul de origine greco-romană şi nu are nimic de-a face cu creştinismul, însă este acceptat de preoţi deoarece conţine texte amuzante, iar locuitorii din zona Ilvelor abia îi aşteaptă pe colindători, deoarece spectacolul pe care îl oferă poate fi văzut o singură dată pe an, de Crăciun.

Întrucât se crede că gospodăria în care joacă Belciugarii va fi bogată în anul care vine, toată lumea îi aşteaptă cu nerăbdare.

Pe Valea Şieului, în comuna Monor o colindă veche de 200 de ani este cea care vesteşte naşterea lui Iisus. Colinda s-a păstrat prin viu grai şi este interpretată numai de bărbaţi în seara de Ajun.

Colinda se cântă pe două voci, bărbaţii împărţindu-se în două grupuri - un grup cântă primul vers, cel de-al doilea urmând să fie cântat de ceilalţi colindători.

Colinda se numeşte „Vineşul mare” şi ea a fost învăţată de fiecare fecior de la tată sau bunic. În sat este considerată drept „colinda gazdei” pentru că bărbaţii o cântă numai la casele celor mai gospodari oameni din sat.