Obiceiuri şi tradiţii de Florii: Plăcinte speciale şi ramuri de mâţişori sau salcie, folosite la farmece şi la descântece

Cu o săptămână înaintea Paştilor, creştinii ortodocşi sărbătoresc Floriile sau „Duminica Stâlpărilor”, cum este cunoscută în Bistriţa-Năsăud această sărbătoare.

Etnologul Maximilian Menuţ spune că aceasta este cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Învierea Domnului, aducând aminte de intrarea lui Iisus în Ierusalim şi că în Bistriţa-Năsăud tradiţiile nescrise ale satului încă se mai păstrează.

„S-au conservat multe dintre ritualurile din vatra satului nostru menite să ne arate încă o dată legătura strânsă cu pământul şi divinitatea. În multe sate se respectă tradiţii, transmise din generaţie în generaţie, obiceiuri şi credinţe eterogene în care elementele laice coexistă cu cele religioase”, a povestit, pentru corespondentul MEDIAFAX, Maximilian Menuţ.

În satul Posmuş, băieţii şi fetele adună mâţişoare de prin împrejurimile satului în Ajun de Florii şi, după ce acestea sunt sfinţite cu agheasmă şi binecuvântate de preot, sunt duse acasă.

„Oamenii duc acasă mâţişoarele şi le plantează în grădină, pe holdele semănate, pe morminte, le pun în grajduri, la stâna oilor şi după icoane. Ele simbolizează belşugul anului ce va veni, vor feri locul unde sunt puse de trăsnete, boli, inundaţii şi vor aduce recolte bogate”, spune Menuţ.

La Dumbrăviţa, ziua de Florii are o însemnătate aparte iar ramurile de salcie aduse de la biserică după ce au fost sfinţite sunt utilizate la farmece şi la descântece. Oamenii cred că ramurile sfinţite au puterea de a vindeca anumite boli şi de a opri furtunile în mod miraculos.

„Oamenii mănâncă mugurii salciei pentru a se vindeca de maladii şi un alt rol al ramurilor de salcie este să alunge duhurile rele, astfel poate fi protejată nu doar casa, ci şi animalele din ogradă. Pentru ca vraja de protecţie să funcţioneze, ramura de salcie trebuie să aibă mugurii deja desfăcuţi în momentul în care preotul o sfinţeşte, din acest motiv mulţi credincioşi ţin ramurile în apă în seara dinaintea slujbei. Pentru sănătatea copiilor, părinţii obişnuiesc să îi lovească uşor cu ramurile de salcie iar în acest timp trebuie rostită incantaţia - <Bătaia salciei / Să fii sănătos ca aceasta>. De asemenea, salcia respectivă se pune în apa în care se îmbăiază copiii”, a mai explicat etnologul Maximilian Menuţ.

În comuna Reteag, din judeţul Bistriţa-Năsăud, în ziua de Florii oamenii nu se spală pe cap fără apă descântată şi sfinţită de teamă să nu încărunţească, în timp ce sătenii de pe Valea Bârgăului se spală cu apă în care au fiert busuioc, ca să îi fie de folos părului, să îl facă să strălucească de sănătate iar apoi apa trebuie vărsată la rădăcina unui păr.

Gospodinele din comuna Chiuza fac de Florii un fel de plăcinte, speciale, numite „florii”.

„Sunt nişte plăcinte împăturite rotund, în formă de floare. Se coc în cuptor şi din acestea se dă pomană. La Chiuza mâţişorii se oferă la începutul slujbei religioase, sunt duse acasă, se pun la icoane, folosindu-se în caz de furtună. Atunci se aprind, iar credinţa era că furtuna se potolea. Se puneau de asemenea şi la stupi, pentru a spori cantitatea de miere”, mai spune Maximilian Menuţ.

Şi la Târlişua gospodinele pregătesc „cocuri”, în cuptor pentru fiecare reprezentant al familiei.

„La Târlişua femeile fac <cocuri> pentru fiecare membru al familiei, într-o formă răsucită la capete, asemănătoare cifrei 8 şi sunt numite <florii>. Acestea erau aduse la biserică şi după sunt sfinţite sunt mâncate de membrii familiei”, mai spune etnologul.

În oraşul Sângeorz-Băi se respectă de Florii vechi tradiţii: credincioşii pun crenguţe de salcie îmbobocite într-o vază iar altele sunt date vacilor de mâncare, existând credinţa că acestea vor avea mai mult lapte şi vor naşte viţei gemeni. Tot în această duminică copiii obişnuiesc să meargă pe lângă ape şi să rupă crengi de salcie pentru a confecţiona fluiere.