„Ochii pe mine!” Iulian Văcărean, unul dintre organizatorii festivalului “Femei pe Mătăsari”: „Pandemia asta ne-a dat voie să ne iubim pe noi”/ „Omul se ceartă ca în romanul Ion: pentru iubire şi pentru pământ!”

Iulian Văcărean, antreprenorul faptelor bune, îţi spune ce au însemnat pentru el lunile de când a izbucnit pandemia. După mulţi ani în care s-a refugiat cu totul în proiecte prin care i-a ajutat întotdeauna pe ceilalţi, este un timp în care învaţă să se redescopere, să fie mai atent la nevoile şi dorinţele lui.

„Anul acesta m-a învăţat să nu mai fiu dependent. Mi-am dat seama că eu sunt dependent de ceilalţi. Sunt dependent să le fac bine. Când mi s-a luat asta, m-am trezit foarte singur, m-am trezit că nu am unde să merg, nu am cu cine să mă văd, nu am pentru cine să îmi trăiesc viaţa dăruind. A trebuit să încep să îmi dăruiesc mie şi nu am fost foarte obişnuit. Am respins foarte mult. Pandemia asta ne-a dat voie să ne iubim pe noi. ”

I.Văcărean: „Eu am crezut şi cred în sistemul medical că vindecă şi e stabil”

Iulian Văcărean povesteşte un episod dureros din viaţa lui care, la acel moment, i-a zdruncinat existenţa.

„După vreo patru ani de zile de implicare civică puternică, pentru că eram motivat, vine viaţa, se îmbolnăveşte mama de cancer şi eu credeam că e de ajuns. Dacă eu mă implic o să fiu salvat, de mine nu se va atinge nimic. Pentru că tot ne apropiem de sărbători, îţi spun că eu am terminat Teologia. Îţi dai seama ce război am avut cu Cel de Sus când, la uşa vieţii tale, bate o încercare cu care nu ştii ce să faci. Mama a fost foarte apropiată de mine, dar au urmat şapte ani de zile de alergat prin Bucureşti, eu făcând în continuare limonadă, ea... Nu am îndrăznit niciodată să o duc în străinătate. Eu am crezut şi cred în sistemul medical că vindecă şi e stabil.”

Iulian Văcărean, despre povestea „Casei din deal”: „Nu ştiu dacă eu am salvat casa sau ea m-a salvat pe mine.”

Invitatul lui Vlad Craioveanu povesteşte de ce este atât de  îndrăgostit de Maramureş, de zona Lacului Albastru de la poalele munţilor Gutâi, unde a restaurat o casă tradiţională de secol XIX.

Este simplu. Maramureşul istoric a devenit locul în care Iulian Văcărean a redescoperit liniştea şi frumuseaţea naturii. Într-o lume din ce în ce mai tehnologizată, dar din ce în ce mai solitară, „Casa din deal” este refugiul perfect pentru Iulian.

„Plimbându-mă foarte mult prin Maramureşul istoric, am văzut străini care vin şi cumpără casele noastre româneşti pentru a fi transformate în mobilă, în parchet, în tot felul de lucruri de design. Pur şi simplu m-am îndrăgostit de casele astea care stau ca nişte bunicuţe acoperite pe tot felul de dealuri şi se uită la noi cum căutăm doar BCA, termopan, case cu etaj... Am zis că aceste case merită salvate (…)

Am zis să şi facem ceva. Vrem să dezvoltăm un sat românesc în care să salvăm ce se mai poate salva din Maramureşul Frumos. Eu casa asta am terminat-o acum în pandemie. Nu ştiu dacă eu am salvat casa sau ea m-a salvat pe mine.”

I.Văcărean: „Am o mătuşă care cred că, săptămânal, primeşte porţia de bătaie”

Iulian Văcărean  povesteşte şi despre Festivalul „Femei pe Mătăsari”, devenit după 10 ani un brand care susţine arta şi muzica. Invitatul lui Vlad Craioveanu atinge şi un subiect extrem de sensibil şi anume violenţa domestică, împotriva căreia luptă cu toată forţa prin proiectele sale.

„Educaţia care se face prin bătaie creează nişte distanţe între părinţi şi copii. (...) E o dependenţă în multe cazuri, el te iubeşte, el te bate. Am o mătuşă care cred că, săptămânal primeşte porţia de bătaie. (…) Eu cred că femeile nu pleacă de lângă agresor să nu le judece oamenii… Şi cred că asta se întâmplă mai des la sate”.

„De 20 de ani lupt pentru corectitudine, pentru femei. Cred foarte mult în educaţie. Nu mai ştim să ne punem mâncare în farfurie fără să o pozăm”, conchide Iulian Văcărean.

I.Văcărean: „Omul se ceartă ca în romanul Ion, pe iubire şi pe pământ!”

Şi fiindcă tot suntem la capitol violenţă, Iulian Văcărean îi dezvăluie, în exclusivitate, lui  Vlad Craioveanu că a primit o palmă, chiar cu o zi înainte de a veni în emisiunea sa. Susţine că i-a fost greu să ia o decizie. A depus într-un final plângere. Una, în primul rând, împotriva agresivităţii.

„E un context destul de larg, poate că omul se ceartă ca în romanul Ion, pe iubire şi pe pământ. Un domn nu a avut limită. A doua zi mi-a fost greu să depun plângere penală. Eu nu am nimic cu omul ăsta, dar are o problemă de comportament. Agresivitatea creşte o dată cu înaintarea în vârtsta. Pentru unii, agresivitatea devine un mod de comunicare.”

„Decembrie este o lună care zice multe şi le-aş spune doar atat: ascultă-ţi inima! Inima ta ştie calea, mergi înspre tine, aşa cum îţi dictează sufletul!”, este mesajul lui Iulian Văcărean, pentru toţi cei pe care i-a putut ajuta – cu un sfat, cu o vorbă, cu puterea exemplului – prin proiectele sale şi nu numai. 

Andrei Szucs, basistul formaţiei Omul cu Şobolani, antreprenor şi activist, despre viaţa după pandemie

Şi de la poveşti de viaţă, amestecate cu istorie şi emoţie, ne întoarcem tot la muzică, la viaţa artistului în pandemie, la reinventare şi readaptare. Vorbim despre toate acestea cu Radu Szucs, basistul trupei „Omul cu şobolani.”

Invitatul lui Vlad Craioveanu îţi povesteşte şi despre cursurile de teatru, dar şi cele de dezvoltare personală pe care le ţine împreună cu soţia sa. Toate, sub deviza, dezvoltare prin artă!

Radu Szucs susţine însă franc că ne-ar ajuta, pe fiecare în parte, să avem mai mult simţ comunitar şi mai multă preocupare pentru cel de lângă noi.

 A. Szucs: „A fost o perioadă de reflecţie pentu noi!”

„Am făcut ce am putut, de altfel ce cred că au făcut toţi artiştii. Destul de greu, dar a fost o perioadă de reflecţie pentru noi. Sunt unii care au primit  ajutor şi foarte mulţi nu. Nimeni nu are soluţii pentru o pandemie globală.”

A.Szucs: „Cred că ne-ar prinde bine mai mult simţ comunitar!”

„Mi-e foarte greu să vorbesc despre ce se întâmplă în ţară pentru că am impresia că trăiesc în cu totul altă ţară. Bucureştiul mi se pare uneori total diferit de restul ţării. Am impresia că efervescenţa asta politico-civică din România este fascinantă. Cred că am avut parte de nişte lucruri atât de drăguţe încât am reuşit să scăpăm de totalitarisme dar, în acelaşi timp, ne-am apropiat razant de ele uneori. Este foarte interesant ce ni se întâmplă. Nu aş fi deloc pesimist să spun că ţara merge într-o direcţie proastă. Şi statisticile spun că cetăţenii consideră că ne ducem într-o direcţie bună, într-o suficient de mare măsură. (...)

Cred că ne-ar prinde bine mai mult simţ comunitar, cred ca ne-ar prinde bine să fim atenţi şi la cei din jurul nostru. Sunt multe de îmbunătăţit peste tot. Problemele sunt mari şi sunt structurale. Pe de altă parte, ăştia suntem şi este cel mai bine cu materialul clientului”, conchide Radu Szucs.