„Ochii pe mine!”. Scriitorul Viorel Ilişoi: „Momentele care mă inspiră sunt cele de geniu spontan al românului” / Simone Tempestini, pilot de raliuri: „Sunt foarte mândru că reprezint ţara. Sincer să fiu, mă simt român!”

„Ochii pe mine!”, cu Vlad Craioveanu, invitaţi luni seara la Aleph News – Viorel Ilişoi, scriitor şi jurnalist şi pilotul Simone Tempestini.

Ce poveşti spumoase din anii de presă, ce experienţe jurnalistice nebuneşti găsim în volumul „Strălucitor”, o carte finalizată şi publicată de Viorel Ilişoi în lunile de izolare?  Care sunt cele mai frumoase reportaje în care invitatul lui Vlad Craioveanu şi-a lăsat o parte a sufletului şi amprenta condeiului său?

O discuţie despre bucuria de a scrie, despre oameni, locuri şi inspiraţie într-o Românie care îţi oferă poveşti de tot felul, la fiecare pas.

V. Ilişoi: „România pe care eu o visez este ca afară”

Scriitorul Viorel Ilişoi îţi spune care este România la care visează, dar şi momentele care îl inspiră cu adevărat. 

„În lume sunt mai multe Românii. Este România mea, este România ta, este România celor de afară. Este România în care trăiesc, România în care am trăit, România pe care aş vrea să o am, România pe care o visez. România pe care o visez eu este ca afară. (...) Momentele care mă inspiră sunt cele de geniu spontan al românului.”

Invitatul lui Vlad Craioveanu recunoaşte faptul că lunile de izolare şi perioada Covid-19, cu restricţiile aferente, au pus la muncă mai mult scriitorul din el. Jurnalistul, lăsat să mai respire şi să se inspire, urmează să fie pus în curând la treabă. Nu de alta, dar îl aşteaptă o lungă listă de subiecte.

Întâlnirea cu presa, dragoste la prima vedere pentru Viorel Ilişoi

Prima întâlnire a lui Viorel Ililşoi cu presa a fost în 1990, la Botoşani. Dintr-o greşeală – dintr-o coincidenţă, o întâmplare fericită sau pur şi simplu mâna destinului – aşa cum se nasc cele mai frumoase idile care durează apoi o viaţă întreagă. A fost dragoste la prima vedere, din aceea care nu-ţi mai dă pace câte zile ai.

Nu a mizat niciodată pe glorie. Viorel Ilişoi mărturiseşte însă, că „în devenirea ta, contează oricare moment.” Tocmai de aceea, la 30 de ani, a început să scrie reportaje. Şi a fost momentul care i-a pus cel mai bine în valoare scriitura.

„Vlad Craioveanu: Care perioada din presă te-a ajutat cel mai mult să devii omul de acum?

V.Ilişoi: 2003-2009, Jurnalul Naţional şi Cotidianul. În revenirea ta contează fiecare moment. Atunci am început să scriu mai bine. La 30 de ani am început să scriu reportaje. Şase ani de zile, Naţionala a făcut o presă de uzură. Din 2003, la Jurnalul Naţional mi s-a dat libertate totală. Scriam absolut ce voiam eu.

Viorel Ilişoi a fost cerşetor pentru o zi, gunoier, pacient în „Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi” – unul dintre reportajele sale preferate – turist, zilier şi controlor. Toate aceste experienţe au fost realizate incognito pentru a presăra sare şi piper reportajelor sale şi pentru a trăi pe viu ceea ce avea ulterior să adune în cartea „Cele mai frumoase reportaje.”

V.Ilişoi, despre personaje, experienţe şi întâmplă în volumul „Strălucitor”

În lunile de izolare, Viorel Ilişoi  a finalizat şi a publicat romanul „Strălucitor”. Sunteţi curioşi să aflaţi ce străluceşte aşa tare în acest volum?

„Sunt întâmplări din viaţa de ziarist. Dar, de fapt, ziaristul mergând peste tot prin ţară sunt poveştiri despre România. Toată România, de la oraşe şi de la sate. Tot felul de personaje. Unele mai şi beau, mai nu asta este definitoriu pentru carte. Strălucitor este numele unei băuturi. O băutură de prin ‘90-95, o băutură pe care mi-a scos-o Dumnezeu în faţă şi m-a făcut om. Că de la beţia aia am început să mă raportez la sport”, mărturiseşte Viorel Ilişoi.

Despre felul în care internetul superficializează sau ajută omul, Viorel Ilişoi mărturiseşte că „pe oamenii profunzi  îi ajută, pe cei superficiali îi face şi mai superficiali.”

Pilotul Simone Tempestini, despre adrenalină, compeţie, curaj şi drag de...România!

Şi de la scritură de calitate şi lumea fascinantă a reportajelor, trecem la adrenalină şi competiţie. Aşa că, puneţi-vă centura şi haideţi să aflăm povestea lui Simone Tempetini.

Cvintuplu campion naţional de raliuri, acesta îşi trăieşte de la 14 ani, visul de a fi un sportiv de elită în România. S-a născut în Treviso, Italia, din părinţi italieni, iar în anul 2016 a obţinut cetăţenia română.

La  numai 16 ani, devenea cel mai tânăr pilot din Campionatul Naţional de Raliuri al României, învăţând – e drept, cu multă pasiune, muncă, spirit de echipă – ce înseamă să trăieşti adrenalina, performanţa şi competiţia la cote maxime. Ce înseamnă să urci pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.

S. Tempestini: „Acum, sincer să fiu, mă simt român!”

„Virusul” automobilismului l-a moştenit de la tatăl său, Marco Tempestini, şi el fost pilot de raliuri. Poate de aceea, Simone Tempestini a vrut întotdeuna să fie mai bun cu fiecare cursă şi cu fiecare competiţie la care a participat, pentru a nu-şi dezamăgi părintele.

„Tatăl meu era aici şi, ca orice copil, mi-am dorit să îl urmez pe tata. El, prin business-ul pe care îl avea, era foarte mult timp plecat şi de aceea a fost un moment de bucurie în plus faptul că ajung la el. Când am început să şi pilotez, practic s-au anulat mai multe lucruri la un loc. (...)

Mi-a plăcut România. Am avut posibilitatea să interacţionez cu oameni care m-au primit foarte bine. Am cunoscut mai multe persoane şi mi-am făcut prieteni. M-am simţit extrem de bine din punctul de vedere. Acum, sincer să fiu, mă simt român. Din punct de vedere sportiv, cel puţin, sunt 100% român.”

S. Tempestini: „Sunt foarte mândru că reprezint România!”

Performanţele avute de-a lungul timpului au cântărit mult, nu doar pe podium, ci şi în anul 2006 când şi-a luat cetăţenia română.

„Am avut noroc datorită performanţelor pe care care le-am făcut. Sunt foarte mândru că reprezint ţara. Am mult timp în faţă să încerc să mai cuceresc alte titluri. Pentru mine, campionatul României este unul care m-a crescut, m-a format.Voi fi mereu la start cu plăcere şi bucurie.”

Mara Răducanu