Oftalmologii avertizează că glaucomul nu se vindecă, dar cu tratament poate fi prevenită orbirea

Glaucomul este o problemă socială atâta timp cât produce infirmitate ireversibilă, a declarat profesorul Benone Cârstocea, preşedintele Societăţii Române de Oftalmologie, într-o conferinţă de presă organizată cu ocazia simpozionului "Glaucomul, o problemă medicală şi socială".

La această reuniune, oftalmologii au atras atenţia oamenilor să nu se lase înşelaţi de cei care susţin că boala poate fi vindecată şi să cumpere tot felul de produse recomandate în acest sens.

"Este foarte important ca pacienţii să meargă periodic la control, la medicul oftalmolog, mai ales dacă în familie există rude care au această boală. După 40 de ani, controlul trebuie realizat periodic. Astfel, presiunea intraoculară şi afectarea câmpului vizual pot fi monitorizate, luând în considerare faptul că glaucomul se poate agrava fără ca pacientul să-şi dea seama, întrucât nu este o boală dureroasă", a adăugat profesorul Cârstocea.

Orice pierdere a vederii care s-a produs înainte de diagnosticarea glaucomului şi începerea tratamentului este ireversibilă, însă depistarea precoce a bolii, un tratament corect, continuu, sub supraveghere medicală permite ca în 90 la sută din cazuri să poată fi păstrată capacitatea funcţională a vederii pe toată durata vieţii.

Potrivit oftalmologilor, în glaucom sunt distruse progresiv fibrele nervului optic, nerv responsabil de transmiterea informaţiilor de la ochi la creier. Se produce astfel restrângerea treptată a câmpului vizual şi în final se poate ajunge la orbire.

La nivel mondial, se estimează că numărul bolnavilor de glaucom oscilează între 65 şi 105 milioane, dintre care 10 la sutăsunt deja în stadiul de orbire bilaterală.

În România, nu există statistici oficiale. La nivel european, statisticile arată că ar fi aproximativ 7,5 milioane de cazuri de glaucom raportat la o populaţie de un miliard. Extrapolând datele de la nivel european,numărulbolnavilor din Româniaar putea fiaproximat la140.000.

Specialiştii nu cunosc încă exact cauza producerii glaucomului. Boala se asociază de cele mai multe ori cu o presiune crescută în ochi, cauza fiind drenajul deficitar al unui fluid numit tumoare apoasă. Oftalmologii au ajuns la concluzia că anumite persoane au şansă sporită de a face glaucom. Este vorba de persoane care au peste 40 de ani,cu antecendente de glaucom în familie, care au fost depistaţi anterior cu presiune intraoculară crescută, care suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială, dureri de cap de tip migrenos, miopie avansată sau altele.

Diagnosticarea glaucomului poate fi realizată destul de simplu. Din păcate însă, întrucât nu există niciun simptom privind apariţia bolii, depistarea acestuia poate fi realizată numai printr-un control oftalmologic anual.

Nu există medicamente capabile să vindece glaucomul, în sensul că vederea pierdută prin această maladie nu poate fi redată, în schimb toate medicamentele utilizate în prezent în tratarea glaucomului reuşesc să oprească sau să întârzie agravarea bolii, prevenind astfel apariţia orbirii. Ele fac acest lucru prin scăderea presiunii intraoculare indiferent de forma de glaucom. De aceea, diagnosticarea la timp a bolii, atunci când vederea nu este mult afectată, este esenţială, a mai spus profesorul Cârstocea.

În România, există un corp medical foarte bine pregătit, astfel că orice specialist ar putea să-şi dea seama de apariţia acestei maladii. "Din păcate, mai prost stăm cu echipamentele, existând încă spitale şi policlinici de stat cu aparatură veche de peste 130 de ani", a adăugat preşedintele Comisiei de oftalmologie.

Acestaa spus că pentru dotarea tuturor unităţilor de oftalmologie cu echipament modern ar fi necesară alocarea a 100 de milioane de dolari. Deşi cele mai multe cazuri de glaucom apar la 40 de ani, există şi situaţii în care afecţiunea a fost depistată la tineri cu vârste între 18 şi 20 de ani (glaucom juvenil sau congenital cu debut tardiv). De aceea, chiar dacă puţini oameniacceptă ideea, ar fi bine caun control al ochiului să fie realizat măcar anual.

După depistarea bolii, tratamentulse face toată viaţa. Oftalmologii susţin că este necesară monitorizarea computerizată a bolnavului cu glaucom, astfel ca să poată fi urmărită evoluţia bolii de la un caz la altul.

Glaucomul este considerat a doua cauză de orbire după cataractă, aceasta din urmă însă fiind o afecţiune care poate fi tratată. Potrivit oftalmologilor,glaucomul nu ar trebui să prezinte o problemă pentru nimeni dacă este urmat un tratament corect, astfelcă orice persoană cu această afecţiunepoate duce o viaţă normală şi activă fără riscul de a orbi dacă are o legătură permanentă cu medicul oftalmolog.