Ohanesian cere statului două milioane de euro, pentru că nu a pus sechestru pe bunurile lui Munaf

Ohanesian cere statului român, printr-o acţiune civilă depusă vineri la Tribunalul Bucureşti, cele două milioane de euro pe care ar fi trebuit să le obţină de la Mohammad Munaf, cu titlu de daune morale, conform sentinţei penale 122 din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, devenită titlu executoriu, definitivă şi irevocabilă în urma respingerii recursului.

În cererea sa, Ovidiu Ohanesian cere chemarea în judecată a statului român, prin Ministerul Finanţelor, şi obligarea României la plata a două milioane de euro cu titlu de daune.

El notează că hotărârea nu a putut fi pusă în executare până în prezent deoarece la momentul la care a devenit titlu executoriu, pe numele lui Munaf nu s-au mai găsit nici bunuri şi nici bani, aşa cum rezultă dintr-un proces-verbal privind constatarea stării de insolvabilitate.

Astfel, executarea silită a lui Mohammad Munaf a încetat în 23 martie, motiv pentru care Ovidiu Ohanesian a decis că este "îndreptăţit" să acţiuneze statul român în judecată, pentru recuperarea creanţei.

Ohanesian precizează în acţiune că această creanţă de două milioane de euro provine dintr-o decizie irevocabilă şi că "statul este responsabil pentru faptele şi actele prepuşilor şi instituţiilor sale care au dus, direct sau indirect, la aceasta situaţie", dar şi pentru crearea unui mecanism eficient de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti, de recuperare a creanţelor.

Totodată, Ovidiu Ohanesian arată că statul este responsabil pentru lipsa mecanismului de protecţie efectivă a cetăţenilor-victime ale unor infracţiuni, pentru lipsa de reglementare sau pentru reglementare defectuoasă ori pentru legislaţie lacunară, neclară, contradictorie, invocând în acest sens cauza Acimovic contra Croaţia.

Mai mult, notează Ohanesian în acţiunea sa, este obligaţia statului român de a despăgubi victimele unor infracţiuni, "şi aceasta începe timid să se şi întample pentru infracţiuni mai puţin grave decât cele de terorism, dar inclusiv pentru cele de terorism, în situatiile prevăzute de reglementările în vigoare".

Ohanesian acuză statul de lipsa de diligenţă, de rol activ, potrivit Codului de procedură penală, a Ministerului Public, care, cu toate că şi Munaf era cercetat şi urmărit în mai multe dosare penale, anterior şi ulterior răpirii şi eliberării jurnaliştilor, nu a luat măsurile procedurale minime pentru asigurarea conservării în patrimoniu a bunurilor şi valorilor pe care Munaf le-a avut.

Un alt motiv pentru care jurnalistul învinovăţeşte statul pentru că nu şi-a primit despăgubirea îl reprezintă, potrivit actului citat, "refuzul/omisiunea/neglijenţa Ministerului Public de a institui sechestru asupra bunurilor şi conturilor lui Munaf, sechestru care se impunea anterior/pe care l-a solicitat încă din faza de începere a urmăririi penale".

"Refuzul instanţelor de judecată de a institui măsuri asigurătorii efective asupra bunurilor şi banilor lui Munaf în perioada în care s-a desfăşurat procesul penal, finalizat în mod definitiv şi irevocabil prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti. O minimă diligenţă din partea agenţilor executivi şi a instanţelor de judecată ar fi condus la instituirea măsurilor asigurătorii prevăzute de articolul 139 şi următoarele din Cod procedură penală şi care ar fi dus la prezervarea bunurilor şi sumelor aflate în conturile lui Munaf, având în vedere că acesta avea, la momentul la care a început să fie cercetat, o avere însemnată, fiind partenerul de afaceri al lui Omar Hayssam, care, la sfârşitul anului 2004, era în Top 300 al celor mai bogaţi oameni de afaceri din Romania, într-un clasament întocmit de revista Capital", mai arată Ohanesian în acţiunea depusă la Tribunalul Bucureşti.

Ohanesian mai arată că, în perioada noiembrie 2004 - 2008, Munaf, ca şi Omar Hayssam, şi-a înstrăinat toată averea, personal sau prin intermediul mandatarilor.

"Or, având în vedere că în toată această perioadă Omar Hayssam şi Mohammad Munaf erau cercetaţi de către instituţiile statului român pentru săvârşirea mai multor fapte infracţionale şi suspectaţi pentru complicitate sau autorat în cazul altora, existând şi persoane vătămate, printre care chiar statul român era unul dintre acestea, era o procedură nu numai oportună, dar şi obligatorie din punct de vedere procedural ca faţă de această persoană şi în special faţă de averea acestuia să se ia minime măsuri de asigurare şi interdicţie de înstrăinare. Nu numai că aceste măsuri nu au fost luate din oficiu, aşa cum permitea Codul de procedură penală, dar solicitarea noastră de instituire a sechestrului a fost refuzată atât de Ministerul Public, în faza premergatoare trimiterii în judecată, cât şi de instanţa de judecată", mai notează Ohanesian în acţiunea sa.

Jurnalistul mai arată că între Munaf, Hayssam şi "agenţii statului" ar fi existat o relaţie de "prietenie, camaraderie, complicitate" nu numai la momentul eliberării, "ci şi al întregii proceduri de supraveghere informativă, de anchetă, aspect care rezultă fără dubiu din stenogramele convorbirilor telefonice care au existat, unele publicate şi în presă - de unde rezultă că raporturile nu erau adecvate poziţiei antagonice în care aceştia ar fi trebuit să se afle, cel puţin la nivel teoretic".

"În acest fel, datorită neglijenţei sau complicităţii agenţilor Statului, am fost lipsit de orice posibilitate de a mă îndrepta împotriva inculpaţilor condamnaţi definitiv pentru terorism, în scopul angajării răspunderii sale civile sau penale, sau de a-mi repara prejudiciul suferit", conchide Ovidiu Ohanesian în acţiunea de la instanţă.

Mohammad Munaf a fost ghid pentru Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, răpiţi în Irak, în 28 martie 2005. Munaf a fost luat ostatic alături de aceştia timp de 55 de zile şi a fost arestat de armata americană, după eliberarea lor, fiind bănuit de complicitate.

În aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat pe Munaf la zece ani de închisoare şi interzicerea drepturilor pentru alţi cinci ani după executarea pedepsei, fiind acuzat de fapte de terorism.

Curtea de Apel Bucureşti a mai decis ca Mohammad Munaf să plătească câte două milioane de euro cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre cei trei jurnalişti români răpiţi în Irak şi 100.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Soluţia Curţii de Apel Bucureşti nu a fost atacată cu recurs la instanţa supremă, drept pentru care Ovidiu Ohanesian a formulat, în 22 iulie 2009, o cerere de învestire cu formulă executorie, pentru a putea primi depăgubiri de două milioane de euro.

Într-o altă acţiune, în care Ohanesian a dat statul în judecată pentru imposibilitatea punerii în executare a sentinţei de condamnare a sirianului Omar Hayssam, obligat să îi plătească despăgubiri de două milioane de euro, Curtea de Apel Bucureşti i-a dat câştig de cauză jurnalistului.

Iniţial, în luna mai 2009, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea în răspundere delictuală, iar Ovidiu Ohanesian a atacat decizia cu apel.

Curtea de Apel Bucureşti a admis, în octombrie 2009, apelul formulat de Ovidiu Ohanesian şi a hotărât că statul român răspunde pentru imposibilitatea punerii în executare împotriva lui Omar Hayssam a hotărârii penale, prin care acesta a fost obligat să îi plătească două milioane de euro, cu titlu de despăgubiri.

Mohammad Munaf, arestat în 2005 pentru că a contribuit la răpirea celor trei jurnalişti români, a fost transferat, în iulie, din SUA în custodia irakienilor. Munaf a epuizat toate căile de atac, până la Curtea Supremă, pentru a împiedica acest transfer, afirmând că se teme că va fi torturat şi executat dacă va fi predat irakienilor.

Mohammad Munaf, care are cetăţenie americano-irakiană, a fost condamnat la moarte pentru presupusul rol în răpirea a trei jurnalişti români, în 2005. Condamnarea sa a fost anulată ulterior de justiţia irakiană, iar cercetările în acest caz au fost reluate.