OIM România: Migranţii vor în Schengen, în ţări cu salarii mari. Ar veni în România doar în trecere

Şeful misiunii din România a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Mircea Mocanu, a declarat, pentru MEDIAFAX, că nu crede că va fi necesară activarea unor spaţii suplimentare de cazare în România pentru imigranţi.

"Activarea nu cred că va fi utilă, pentru că nu vin sau, dacă vin, sunt doar în trecere. Toţi îşi doresc în Schengen. În plus, mulţi dintre ei au familii în Germania", a explicat el.

În opinia sa, salariile mici constituie un alt motiv pentru care refugiaţii nu îşi doresc să ajungă în România, în condiţiile în care un salariu într-o spălătorie sau într-o pizzerie/restaurant este undeva la 1.500 de lei, în timp ce în Germania ajunge la 1.500 de euro.

Şeful misiunii OIM în România a mai spus că, şi dacă s-ar schimba ruta pe care refugiaţii vin în Uniunea Europeană, în România ar fi doar în tranzit şi ar putea fi procesaţi prin cele şase centre existente. Practic, din momentul în care ajung în ţară şi solicită azil durează aproximativ două luni procesarea cererii de azil.

Citeşte şi: CRIZA IMIGRANŢILOR - ANOSR: Un sfert din studenţi nu au loc în cămin. Se pot găsi soluţii mai potrivite pentru refugiaţi

"Ulterior, intră în centrele în care sunt locuri şi pot sta pe perioada analizării cererii de azil, iar după finalizarea acestui proces fie primesc o formă de protecţie (refugiat, subsidiară sau tolerat), fie sunt returnaţi în ţara de origine dacă se contată că situaţia de acolo nu le pune viaţa în pericol. Dacă primesc statut de refugiat, acesta le permite să călătoarească oriunde în Europa, dar loc de muncă legal îşi vor putea găsi doar dacă obţin un permis de muncă într-o altă ţară din Uniunea Europeană", a mai spus şeful Biroului OIM România.

Migranţii care ajung în România pot sta în centrele de recepţie şase luni, cu posibilitatea de prelungire cu încă cel mult şase luni, dar după ce au primit forma de protecţie ei părăsesc centrele şi sunt direcţionaţi către o autoritate locală, fie unde au prieteni sau rude, fie aleatoriu.

Mircea Mocanu a precizat că OIM încurajează autoritaţile locale să contacteze organizaţia pentru a primi gratuit consiliere din partea experţilor în ceea ce priveşte provocările cu care s-ar putea cofrunta.

În opinia sa, România ar trebui să lucreze în special la măsurile pe care le va putea lua pentru refugiaţi după ce aceştia vor obţine acest statut, întrucât presiunea mai mare va fi pe autorităţile locale.

"După ce va fi aprobată cererea, refugiatul este repartizat unei localităţi, iar primăria de acolo va trebui să se ocupe de el pentru a-i găsi un loc de muncă, pentru a-i înscrie copiii la şcoală. Practic, el va fi preluat de asistenţa socială de acolo, iar localitatea primeşte asistenţă specializată prin organizaţiile de profil din România. Deci autoritatea locală trebuie să le asigure servicii ca pentru orice alt asistat social, iar celelalte servicii specifice sunt puse la dispoziţie prin proiecte europene implentate de organizaţii neguvernamentale", a mai spus Mircea Mocanu.

Acesta a mai subliniat că dacă România poate primi în jur de 1.700 de persoane, iar o familie are trei sau patru membri, asta înseamnă că ar fi vorba de aproximativ 500 de familii care, însă, nu vor ajunge în acelaşi timp în România. În plus, ar fi vorba de aproximativ zece familii pe judeţ, deci impactul nu este chiar atât de mare.

Citeşte şi: CRIZA IMIGRANŢILOR - Comisia Europeană cere României să găzduiască 6.351 de refugiaţi - VIDEO

El a mai precizat că studiile arată că 60-70 la sută din migranţiii care vin în Europa îşi găsesc un loc de muncă cam după un an de la momentul sosirii, adică după ce au învăţat limba naţională, iar 90 la sută dintre aceştia au acelaşi job şi peste patru ani, învăţarea limbii fiind factor principal în decizia de rămânere.

"Deci oamenii ţin de locul acela de muncă, nu fac mofturi. În zona rurală sunt oameni care îşi doresc ca cineva să le prăşească pământul cu 50 de lei pe zi. Nu spun că ei se îndreaptă într-acolo, pentru că ei merg mai mult spre servicii şi construcţii, dar şi acestea sunt domenii din care oamenii au plecat. Deci poate că am vrea să îi menţinem aici. Gândiţi-vă că Turcia are două milioane de refugiaţi, Iordania are un milion de astfel de persoane care locuiesc acolo după ce au plecat din Siria. Şi nici Turcia, nici Iordania nu au primit bani de la Uniunea Europeană. Oare o ţară UE chiar nu poate primi 1.700 de oameni?", a arătat Mircea Mocanu.

În opinia sa, România are capacitate de procesare în cazul în care s-ar putea trezi cu un val de migranţi, însă autorităţile vor trebui să stabilească dacă aceştia şi-ar dori să fie integraţi în România, iar dacă vor dori acest lucru, este important ca ei să nu fie grupaţi în enclave, pentru că acest lucru le va reduce şansele de integrare.

"Ar trebui să urmăm modelul din Suedia, adică să îi împărţim în cât mai multe localităţi din ţară şi să nu îi grupăm în cartiere, pentru că doar în acest fel vor învăţa mai repede limba. Dacă rămân între ei, vor rămâne doar cu tradiţiile şi cultura lor", a avertizat şeful Biroului OIM România.

El a vorbit şi despre problemele legate de securitate care ar putea să apară, subliniind că ar fi mai bine ca aceşti migranţi să vină în mod coordonat, pentru că cei care au un paşaport vor putea fi verificaţi şi se va putea stabili dacă vin sau nu cu intenţii bune.

"Este mai bine aşa decât să vină ilegal, să nu ştie nimeni de ei şi să te trezeşti apoi că au ajuns aici cu cine ştie ce intenţii. Una dintre recomandări, la nivelul UE, este de a ridica blocajul aerian pentru persoanele deţinătoare de paşaport sirian. În loc să dea 10.000 mii de euro traficanţilor, mai bine lasă-i să solicite azil şi să folosească acei bani să se întreţină. Oricum ştim că vin, deci mai bine să deschidem uşa şi să avem un control asupra lor. S-a dovedit deja că barierele puse încurajează traficul şi duc la lipsa controlului. Îi laşi să intre şi după ce se termină problemele în ţara lor pot fi returnaţi", a mai spus Mircea Mocanu.

El a mai precizat că prin programul de returnare al OIM România, în anul 2014 au fost trimise în ţările de origine 120 de persoane, majoritatea în Filipine (fiind vorba în special de bone care şi-au pierdut contractele), iar alte aproximativ 100 de persoane au fost returnate forţat.