Omul de afaceri Sorin Beraru, deferit justiţiei de DNA pentru o fraudă de 3,6 milioane de dolari

Sorin Beraru este cel care a încercat a mitui cu 1,5 milioane de dolari un procuror, care investiga afacerea CICO.

În anul 1999, Georgianei Hosu, procuror în cadrul Parchetului instanţei supreme, i-a fost repartizat, pentru soluţionare, dosarul Cico, afacere care era investigată de poliţişti de la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi de cei ai Inspectoratului General al Poliţiei. După două luni de la preluarea cazului, Hosu a emis mandate de arestare preventivă pe numele lui Sorin Beraru, Dumitru Dulămescu - tatăl concubinei lui Beraru (Ingrid Murano-aflată în Israel), Elena Vasiliu şi a membrilor conducerii FPS. Beraru era singurul care nu se afla în ţară.

Procurorii susţineau că Beraru s-a folosit, pentru mituirea anchetatorului, de Heny Steinberg, oferindu-i în schimb foloase materiale.

Luni, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Sorin Shmuel Beraru - acţionar al mai multor societăţi comerciale - este acuzat de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată şi spălare de bani; Dumitru Dulămescu - vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al SC CICO SA, pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, spălare de bani şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată; Elena Vasiliu Bujor - director general al Cooperativei de Credit "Banca Populară Furnica", pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată şi spălare de bani; Emil Alin Giurgiu - director general executiv la Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) la momentul săvârşirii faptelor, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată; Corneliu Mândrescu - şef de departament şi membru în Comitetul de Direcţie al FPS, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

Totodată, au mai fost deferiţi justiţiei, Octavian Bănică - director Direcţia Gestiune Acţionariat, Cesiuni în cadrul FPS, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată; Nelu Rădulescu - şef Serviciu Gestiune Acţionariat Cesiuni în cadrul FPS,pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată; Cornel Nica - vicepreşedinte al SAI Muntenia Invest SA şi director al Departamentului de valori mobiliare din cadrul SIF Muntenia, pentru înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată şi Horia Teodor Mihăescu - director general al SAI Muntenia Invest SA, pentru înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

DNA arată, într-un comunicat remis, luni, agenţiei MEDIAFAX, că în intenţia de a cumpăra pachetul de 70 la sută din acţiunile deţinute de Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) la SC CICO SA, inculpatul Beraru Sorin Shmuel a obţinut sprijinul direct al unor funcţionari din cadrul FPS, respectiv al inculpaţilor: Giurgiu Alin Emil, directorul general executiv, Mîndrescu Corneliu, director Departament Buget - Finanţe şi Bănică Octavian, director Direcţia Acţionariat şi Rădulescu Nelu, şef serviciu din cadrul FPS. În 30 martie 1999, aceştia au aprobat în mod nelegal cesionarea acţiunilor deţinute de FPS la SC CICO SA către Societatea de Investiţii Financioare (SIF) Muntenia SA.

Societatea CICO este o societate comercială la care FPS era acţionar majoritar (cu 70 la sută din acţiuni) cu obiect de activitate, în principal, în domeniul producerii şi comercializării băuturilor răcoritoare şi care deţine un patrimoniu imobiliar - terenuri şi spaţii comerciale - într-o zonă comercială foarte bună (cum ar fi Halele Bucur Obor).

Potrivit DNA, actul de cesionare menţionat este ilegal, deoarece societatea respectivă era propusă pentru privatizare atât pentru luna decembrie 1998, cât şi pentru luna mai 1999, iar la momentul încheierii actului de cesionare au fost încălcate mai multe prevederi ale legislaţiei în domeniul privatizărilor. La rândul său, inculpatul Nica Cornel, în calitate de vicepreşedinte SAI Muntenia Invest SA (societatea care administra portofoliul SIF Muntenia), la data de 15 martie 1999, a informat Consiliul de Administraţie al SIF Muntenia că aceasta din urmă poate achita doar jumătate din preţul real al acţiunilor, motivând în mod eronat că SIF nu dispune de toată suma necesară. De asemenea, în aceeaşi şedinţă, Nica a propus şi revânzarea acţiunilor cu toate că acestea nu intraseră efectiv în portofoliul SIF.

"Pentru a eluda legile care guvernează piaţa de capital privind cumpărarea de acţiuni pe piaţa secundară de valori mobiliare Rasdaq (legi care interzic ca un singur cumpărător să achiziţioneze mai mult de 33 la sută din acţiunile unui singur emitent), la data de 30 martie 1999, inculpatul Beraru Sorin Shmuel a cumpărat de la SIF Muntenia pachetul de 76,46 la sută de acţiuni la SC CICO SA, prin achiziţionarea atât în nume propriu cât şi pe numele a două societăţi comerciale, controlate de fapt tot de inculpat. Acţiunile au fost cumpărate pe baza unor ordine telefonice, la un interval de timp foarte scurt faţă de momentul cesionării, astfel încât eventualii ofertanţi să nu afle de cesiunea derulată cu o zi înainte, ceea ce ar fi determinat creşterea valorii acţiunilor în eventualitatea unei licitaţii", explică DNA.

După cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni la SC CICO SA, chiar dacă anterior se hotărâse împărţirea dividendelor în sumă de 44 miliarde lei către acţionari, inculpatul Beraru Sorin Shmuel, în Adunarea Generală a Acţionarilor din data de 8 aprilie 1999, a hotărât să nu mai repartizeze dividendele pentru anul 1998, sumele în cauză urmând să fie reinvestite în activităţi comerciale pentru care la acea dată CICO nu era autorizată.

Astfel, cu ajutorul inculpaţilor Dulămescu Dumitru, vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al SC CICO SA şi Vasiliu Bujor Elena, inculpatul Beraru Sorin Shmuel a reuşit să transfere o parte din disponibilul în valută al CICO, respectiv suma de 3,65 milioane de dolari în conturile Cooperativei de Credit "Banca Populară Furnica", unde Vasiliu Bujor Elena era director general deşi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, o cooperativa de credit-bancă populară putea să desfăşoare activităţi numai în beneficiul membrilor cooperatori.

Transferul s-a realizat în baza unui contract de depozit încheiat la data de 13 mai 1999, urmând ca Vasiliu Bujor Elena, din aceşti bani, să acorde credite unor societăţi comerciale controlate tot de inculpatul Beraru Sorin Shmuel.

A doua zi de la constituirea depozitului, Comisia Naţională de Valori Mobiliare (CNVM) a anulat prin ordonanţă actul prin care SIF Muntenia a vândut pachetul de 76,46 la sută de acţiuni, ordonanţă care nu şi-a produs efectele imediat pentru că a fost contestată. În aceste condiţii, după ce au fost acordate credite către firmele controlate de Beraru, Dulămescu şi Vasiliu au înlocuit contractul iniţial de depozit cu unul falsificat în care era prevăzută o clauză penalizatoare cu 25% din valoarea depozitului în situaţia unei retrageri înainte de scadenţă.

În acest context, inculpatul Mihăescu Horia Teodor şi-a depăşit atribuţiile de director general al SAI Muntenia Invest SA (firmă ce administrează portofoliul SIF Muntenia) a dispus blocarea conturilor CICO şi desfiinţarea depozitului înainte de termen astfel că Banca Populară Furnica a încasat suma de aproximativ 900.000 de dolari reprezentând valoarea clauzei penalizatoare.

Reprezentanţii CICO s-au constituit, în dosar, parte civilă cu suma de 3.650.000 de dolari, iar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) s-a constituit parte civilă cu suma de 31.124.542.000 ROL reprezentând contravaloarea dividendelor neachitate.

În vederea recuperării acestei pagube, procurorii au instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând tuturor inculpaţilor.

În 10 iulie 2002, inculpatul Beraru Sorin şi ceilalţi inculpaţi au fost trimişi în judecată de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie iar la data de 28 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare. La data de 20 august 2008, cauza a fost declinată la Direcţia Naţională Anticorupţie competentă să efectueze urmărirea penală.

Dosarul a fost înaintat spre judecare la Tribunalul Bucureşti.