ONG: Aproape jumătate din mamele sub 15 ani din UE provin din România

Spre deosebire de România, Danemarca, ţară care a introdus cel mai devreme în lume educaţia sexuală în şcoli (1930), înregistrează una dintre cele mai scăzute rate a naşterilor la adolescente între 15 şi 19 ani, de peste 8 ori mai mică decât cea a adolescentelor din România (la nivelul anului 2017).

În acest context, Salvaţi Copiii lansează campania „Vrem educaţie pentru sănătate în şcoli!”, prin care solicită accesul nelimitat al adolescenţilor de peste 14 ani la programe de educaţie pentru sănătate, fără necesitatea acordului părinţilor.

La nivelul Uniunii Europene, 20 de state au inclus în curriculum-ul şcolar educaţia pentru sănătate, cu participare obligatorie, care include şi componenta educaţiei sexuale.

„Educaţia pentru sănătate este un drept al adolescenţilor, nu o stigmă socială. Este important să acţionăm în beneficiul copiilor noştri, şi nu în virtutea unor prejudecăţi sociale care îi pot pune pe copii în situaţii de risc. Accesul la informaţie înseamnă sănătate, cunoaştere a drepturilor şi securitate”, spune Andreea Raicu, ambasadorul campaniei.

Potrivit cercetărilor recente, 77% dintre români sunt de acord cu predarea educaţiei despre sexualitate în şcoală, cu condiţia ca această materie să fie fundamentată ştiinţific, incluzând noţiuni privind riscurile începerii vieţii sexuale, protecţia în faţa bolilor, reproducerea, avortul, identitatea de gen şi implicând participarea unor profesionişti din domeniul psihologiei şi al medicinei.

„Suntem convinşi de importanţa asigurării unui cadru legislativ care să faciliteze accesul neîngrădit la educaţie pentru sănătate, recunoscând capacitatea copiilor de a înţelege şi a beneficia de informaţiile primite, în spiritul protejării şi promovării drepturilor lor fundamentale. Demersul nostru este esenţial, în condiţiile în care maternitatea la vârste fragede, uneori sub 15 ani, expune aceste tinere mame la riscul de abandon şcolar, de a intra în cercul vicios al sărăciei, cu efect transgeneraţional. Totodată, riscul de naştere prematură are consecinţe şi asupra sănătăţii nou-născutului”, a explicat Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv Salvaţi Copiii România.

Educaţia sexuală, integrată în alte discipline în statele europene

Disciplina din programa şcolară în cadrul căreia se predă educaţia sexuală, precum şi competenţele cadrelor didactice implicate, de asemenea, variază pe întreg continentul european. Uneori, educaţia sexuală este predată ca disciplină aparte, dar de cele mai multe ori, este integrată în alte discipline. Pare evident faptul că educaţia sexuală ar trebui integrată în biologie, dar în UE aceasta nu este o regulă. Educaţia sexuală poate fi predată separat sau poate fi integrată în multe alte discipline: educaţie civică, orientare socială sau abilităţi sociale, (promovarea) sănătăţii, filosofie, religie, limbă sau educaţia sportivă. În UE, 20 de state au inclus în curriculum-ul şcolar educaţia pentru sănătate, cu participare obligatorie, care include şi componenta educaţiei sexuale: Croaţia, Irlanda, Franţa, Suedia, Finlanda, Belgia, Olanda, Germania, Polonia, Cehia, Austria, Portugalia, Slovenia, Danemarca, Grecia, Estonia, Letonia, Malta, Cipru şi Luxemburg. Celelalte state (Bulgaria, Italia, Spania, Slovacia, Ungaria, Lituania şi România) permit participarea opţională la discipline care fac referire la aspecte ale educaţiei sexuale.

Un exemplu util îl reprezintă Croaţia, ţară în care educaţia sexuală a devenit obligatorie ca rezultat al unei susţineri puternice din partea părinţilor (70%) şi al adolescenţilor (80%). Din experienţa Salvaţi Copiii, similar copiilor din Croaţia, cel puţin trei sferturi dintre copiii cu vârste între 11 şi 18 ani şi-au exprimat dorinţa de a participa la orele de informare pe această temă.

În România, Parlamentul a adoptat, în 2022, modificări ale Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, stabilind că în unităţile şcolare se vor derula sistematic din clasa a VIII-a, cu acordul scris al părinţilor, programe de educaţie pentru sănătate, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor. Opunându-se acestei reglementări, propunerea Organizaţiei Salvaţi Copiii stabilea că, pentru participarea copiilor la orele de educaţie pentru sănătate, acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali va fi solicitat doar în cazul copiilor sub 14 ani, considerând că adolescenţii (14-18 ani) au suficient discernământ să poată decide singuri dacă doresc sau nu să fie informaţi asupra unor aspecte esenţiale ale vieţii şi sexualităţii lor. Acest argument e susţinut de o serie de reglementări care acordă copiilor anumite drepturi de a-şi exprima acordul asupra unor acte juridice cu efecte importante în dezvoltarea lor ori care stabilesc forme de răspundere în sarcina lor, dintre care: conform Codului Penal, răspunderea penală începe la 14 ani, cu condiţia dovedirii discernământului în momentul comiterii faptei penale, şi de la 16 ani, fără această condiţie; conform Codului Muncii, de la 16 ani, adolescenţii dobândesc capacitate de muncă deplină, fără a fi nevoie de acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali; conform Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, tot de la 16 ani, adolescenţii îşi pot exprima consimţământul, în absenţa părinţilor/reprezentanţilor legali, în situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive; conform Codului Civil, de la 16 ani, adolescenţii pot solicita instanţei judecătoreşti obţinerea capacităţii de exerciţiu anticipate ceea ce înseamnă capacitatea de exerciţiu deplină a adultului; conform legii 272/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului, religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia, iar de la 16 ani, acesta are dreptul să îşi aleagă singur religia.

De asemenea, copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, la vârste care îi permit acest lucru, în funcţie de context şi riscurile asociate participării lui. De asemenea, începând de la 16 ani, copiii pot fi cazaţi şi în centrele de primire şi cazare aflate în subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări.

Ţinând seama de reglementările acestea, reprezentanţii Salvaţi Copiii spun că este evident faptul că principiul interesului social al participării graduale a copiilor la decizii care-i privesc în mod direct este anulat. „Inconsecvenţa juridică a art. 46, alin 3, lit. i din Legea 272/2004 cu celelalte reglementări interne privind capacitatea de decizie a copiilor afectează grav dreptul copiilor şi adolescenţilor la informare şi protecţie. Programele comprehensive de educaţie sexuală din instituţiile de învăţământ nu doar că întârzie începerea vieţii sexuale, dar şi îmbunătăţesc modalităţile de protecţie în comportamentul sexual al tinerilor, capacitatea acestora de a stabili graniţele în relaţii, contribuind astfel esenţial la diminuarea incidenţei bolilor transmise sexual şi a sarcinilor nedorite. Cel mai important impact identificat în rândul copiilor şi adolescenţilor care au accesat aceste programe este îmbunătăţirea considerabilă a abilităţii lor de a detecta, preveni şi raporta abuzurile sexuale suferite. În lipsa educaţiei pentru sănătate, luând în considerare şi lipsa abilităţilor majorităţii părinţilor români de a face în mod adecvat educaţie sexuală în familie, copiii şi adolescenţii vor rămâne captivi fie mediului online în care sexualitatea capătă forme extrem de periculoase şi abuzive, fie grupului de prieteni, la fel de defectuos informaţi şi pregătiţi să-şi ofere sfaturi în acest domeniu sensibil”, mai arată reprezentanţii Salvaţi Copiii.