Opţiunile României pentru eliminarea dependenţei de importuri de gaze naturale din Rusia. Raportul prezintă perspectivele pentru 2023, 2030 şi 2050

Raportul Energy Policy Group (EPG) prezintă perspectivele pentru 2023, 2030 şi 2050, alături de rezultatele unor calcule şi exerciţii de modelare care răspund la întrebări esenţiale: Care ar fi implicaţiile sistării importurilor de gaze naturale din Federaţia Rusă pentru următoarea iarnă? Cum şi-ar asigura România stocurile minime obligatorii? Cum putem elimina complet importurile de gaze naturale până la finalul deceniului? Care va fi rolul gazelor într-o economie neutră din punct de vedere climatic în 2050?

Şocul geopolitic cauzat de invazia militară a Ucrainei de către Federaţia Rusă zguduie nu doar sistemul european de securitate, ci şi securitatea energetică a Uniunii Europene, care îşi acoperă nu mai puţin de 40% din consumul de gaze naturale prin importuri din Rusia.

Între statele est-europene puternic dependente de importurile de gaze ruseşti, România are o situaţie relativ privilegiată, fiind un producător semnificativ de gaze. Cu toate acestea, ponderea importurilor din consumul total a crescut în ultimii ani, depăşind 20% în 2021.

În plus, producţia autohtonă a observat un declin constant după 1990. La actuala producţie anuală, cu o rată anuală subunitară de înlocuire a rezervelor, rezervele dovedite de gaze ale României se vor epuiza în 10-12 ani.

EPG recomandă implementarea a zece măsuri:
1. Lansarea unei campanii de informare pentru reducerea temperaturii ambientale în locuinţe, identificarea spaţiilor neutilizate şi evitarea supra-încălzirii din clădiri publice şi comerciale;
2. Actualizare listei consumatorilor întreruptibili de siguranţă, pe baza unei centralizări a datelor de consum de gaze a termocentralelor şi a producătorilor industriali;
3. Renunţarea la investiţii în noi reţele de distribuţie a gazului şi în termocentrale care nu funcţionează în cogenerare de căldură şi chiar interzicerea centralelor murale în clădirile noi;
4. Lansarea unui program naţional pentru instalarea pompelor de căldură;
5. Accelerarea eficientizării energetice a clădirilor în sinergie cu promovarea prosumatorilor;
6. Eliminarea tuturor barierelor legislative şi simplificarea procedurilor de avizare a proiectelor regenerabile, precum şi extinderea urgentă a reţelelor electrice de transport şi distribuţie;
7. Prioritizarea hidrogenul produs prin electroliză şi folosirea acestuia eminamente în industrie;
8. Retehnologizarea instalaţiilor industriale cu activitatea întreruptă temporar;
9. Formarea profesională a specialiştilor energetici şi sporirea capacităţii administrative;
10. Alinierea strategiei de securitate energetică cu tranziţia energetică şi climatică.

Planificarea strategiei României trebuie să se bazeze în principal pe reducerea consumului şi mai puţin pe diversificarea surselor de producţie şi import de gaze. Pe lângă contextul geopolitic nefavorabil din Marea Neagră, o eventuală demarare a producţiei din apele de mari adâncimi ar necesita 5-6 ani prealabili de dezvoltare. Excepţie face zăcământul de apă mică Midia, care ar putea deveni operaţional în următoarele luni, dar volumul scontat al producţiei anuale este insuficient. Surse alternative de import pot deveni disponibile în cantităţi limitate prin conectarea la Coridorul Sudic (TANAP-TAP) şi accesul la importuri de gaz natural lichefiat ale altor state.

În această situaţie, imperativul de termen scurt al siguranţei livrărilor de gaze trebuie armonizat cu politicile energetice şi climatice ale UE, care presupun reducerea consumului de combustibili fosili, inclusiv de gaze naturale. Consumul de energie României a scăzut deja cu peste 50% faţă de 1990, ajungând la un total de 113 TWh în 2020. Consumul casnic, în special pentru încălzirea locuinţelor, este singurul care a înregistrat o creştere, ajungând la 41 TWh în 2020.

Pe termen scurt:
- Scăderea temperaturii ambientale cu 1°C sau 2°C în locuinţele cu centrale individuale pe gaz şi în clădirile comerciale şi publice ar duce la economisiri între 2,26 şi 4,41 TWh/an;
- Utilizarea păcurii ca măsură excepţională în 5 CET-uri timp de 4 săptămâni ar genera economii de gaze de maxim 0,5 TWh/an.

Pe termen mediu:
- Înlocuirea producţiei de hidrogen obţinut prin reformarea gazului natural cu hidrogen verde obţinut prin electroliză alimentată de surse de energie regenerabile;
- Instalarea a un milion de pompe de căldură, care vor înlocui centrale termice murale;
- Atingerea unei rate de renovare a clădirilor de 2% pe an;
- Înlocuirea capacităţilor termice pe gaze naturale de producţie a energiei electrice ce nu funcţionează în cogenerare cu capacităţi regenerabile.

Pe termen lung, scenariul optim dezvoltat de EPG ca parte a unui exerciţiu de modelare în care România atinge neutralitatea climatică indică o reducere a consumului de gaze naturale cu peste 90% (până la 11,7 TWh/an) până în 2050. Utilizarea gazelor ar rămâne nişată în câteva activităţi industriale (5,9 TWh) şi încălzirea unor locuinţe (5,62 TWh). Aşadar, o strategie bazată pe reducerea consumului de gaze este aliniată cu obiectivele climatice pe termen lung ale UE.