ORA: O treime dintre copiii din sistemul de protecţie au dizabilităţi. Puţini dintre ei sunt adoptaţi

Studiul privind strategiile de comunicare despre adopţie între părinţii adoptivi şi copilul adoptat, realizat de ORA, Unicef şi Facultatea de Soiologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, arată că, din punct de vedere al stării de sănătate, 94 la sută dintre copiii adoptaţi erau sănătoşi la momentul adopţiei, doar unu la sută având un handicap şi patru la sută fiind fără handicap, dar cu alte probleme de sănătate, iar alţi unu la sută se aflau "în altă situaţie".

"Analizând numărul de copii cu dizabilităţi din sistemul de protecţie specială, se remarcă faptul că aproape o treime sunt copii cu dizabilităţi, în disonanţă cu procentul copiilor cu dizabilităţi dintre copiii adoptaţi. Din păcate, aceste date vin să confirme că în România copiii cu dizabilităţi care sunt separaţi de familiile lor sunt foarte greu (sau deloc) adoptaţi", se arată în studiu.

Motivaţia cea mai puternică pentru adopţie este infertilitatea cuplului (58 la sută), în special maternă (53 la sută), urmată de dorinţa de a ajuta un copil (22 la sută).

În şase la sută dintre cazuri, părinţii adoptivi au fost iniţial asistenţi maternali ai copilului, acest procent fiind mai mare decât în cazul adopţiei din familia extinsă (trei la sută).

Specialiştii precizează că eşantionul nu a inclus adopţia de către soţul/soţia părintelui natural al copilului.

"Niciunul dintre respondenţi nu a cunoscut anterior familia copilului (excepţie sunt, desigur, cei trei la sută care au adoptat din familia extinsă). Dar apar doi la sută copii pe care familia îi cunoscuse anterior, fără a se preciza în ce circumstanţe au cunoscut copilul. Doar doi la sută dintre părinţii adoptivi declară ca motivaţie dorinţa de a avea un sprijin la bătrâneţe", se precizează în studiul citat.

Iniţitorii acestui demers au stabilit că familiile au avut o serie de informaţii despre istoricul de viaţă al copiilor adoptaţi, inclusiv despre situaţia părinţilor şi numărul de plasamente anterioare.

Astfel, 65 la sută dintre părinţi ştiu despre copilul adoptat că are fraţi sau surori, 69 la sută declară că mama este cunoscută, în timp ce doar în 20 la sută dintre cazuri este cunoscut şi tatăl biologic al copilului.

Numai 28 la sută dintre respondenţi declară că ştiu despre părinţii copilului că sunt decăzuţi din drepturi, iar un număr mic de respondenţi au ştiut despre copil că are un istoric de abuz în familie (cinci la sută) sau în instituţie (doi la sută).

"În ciuda scorurilor mari declarate privind satisfacţia părinţilor cu privire la interacţiunea cu specialiştii, este interesant de observat că doar 29 la sută dintre ei decid să mai apeleze la serviciul de specialitate după finalizarea adopţiei (după încheierea celor doi ani)", rezultă din studiu.

Dintre părinţii care au luat legătura cu specialiştii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) după finalizarea adopţiei, cei mai mulţi au căutat răspunsuri cu privire la modalitatea de comunicare cu copilul (42 la sută), în timp ce peste 60 la sută dintre ei au dorit să afle mai multe despre creşterea copilului sau despre etapele de dezvoltare ale copiilor.

După încheierea procesului de adopţie şi a perioadei de monitorizare de către DGASPC, doar 15 la sută dintre familii au declarat că au apelat la ajutor specializat pentru a face faţă unei situaţii de dificultate legate de adopţie.

Cercetarea a utilizat metode mixte de culegere a datelor: ancheta de opinie, prin aplicarea unui chestionar pe un eşantion reprezentativ de 516 familii adoptive, care au încheiat procedura de adopţie cu cel puţin doi ani în urmă, adică au trecut de perioada obligatorie de monitorizare post-adopţie, şi interviuri de tipul "povestea vieţii", cuprinzând relatări ale familiilor adoptive şi ale unor persoane adoptate despre procesul de comunicare despre adopţie.

Deşi eşantionul iniţial a fost stabilit la 570 de persoane, în perioada destinată culegerii datelor au fost identificate şi intervievate 516 persoane. Astfel, marja de eroare teoretică a crescut de la ±4 la sută la ±4.21 la sută.