Orban susţine că România ar fi arătat altfel „dacă Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara ar fi devenit lege”

Primul ministru, Ludovic Orban, a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, la Timişoara, că ar fi fost normal ca punctul 8 al Declaraţiei de la Timişoara să fie lege.

„Altfel ar fi arătat România dacă după dărâmarea regimului comunist, dacă ar fi fost condusă de tţi aceia care au iniţiat sau au susţinut Proclamaţia de la Timişoara şi sunt convins că România ar fi fost mult mai departe dacă Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara s-ar fi transformat în lege şi nu ar fi permis ca cei care au făcut parte din regimul comunist şi din regimul de opresiune că facă parte din structurile de conducere ale României democratice. Astăzi, la 30 de ani, pot să vă spun că pentru mine, pentru colegii mei din PNL, Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara este lege”, a spus Orban.

Întrebat ce a împiedicat PNL să facă o astfel de lege în perioadele cât a fost la guvernare, în ultimii 30 de ani, Orban a dat vina pe „conjunctura politică”.

„Conjuctura politică (nu a permis - n.r.) şi faptul că în aproape toate partidele de după revoluţie au fost prezenţi în număr mare aceia care nu ar fi avut voie să facă politică dacă punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara ar fi fost lege. În ceea ce ne priveşte, am susţinut întotdeauna Proclamaţia de la Tmişoara, iar generaţiile de astăzi rămân la fel de devotate principiilor”, a mai spus Orban.

Premierul a precizat că astăzi, la 30 de ani de la Revoluţie, o astfel de lege nu mai este necesară pentru că „au ajuns la maturitate generaţii care s-au nsăcut după 1989”.

Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara: „Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanţiile morale pe care trebuie să le ofere un Preşedinte”.

Proclamaţia de la TImişoara a fost adoptată la 12 martie 1990.