Ordinul de interzicere a comercializării de alcool şi tutun în duty free-uri, suspendat

Decizia nu este irevocabilă, însă este executorie.

Ministerul Finanţelor are dreptul de a face recurs împotriva hotărârii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Decizia Curţii de Apel Ploieşti survice cererii înregistrată de SC E. SA, care a solicitat suspendarea executării Ordinului 202/12 februarie 2010 emis de MFP, prin care s-a modificat anexa 6 la ordinul MEF 2007/2008, privind aprobarea competenţei comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice, a Regulamentului de organizare şi funcţionarea acesteia şi a Normelor de organizare, funcţionare şi control vamal al activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi/sau duty free diplomatic şi a Criteriilor referitoare la autorizarea funcţionării unităţilor emitente de tichete, până la soluţionarea pe fond de către instanţa de contecios administrativ a cererii de anulare a respectivului ordin.

În motivarea cererii s-a arătat că la data de 12 februarie 2010 a fost publicat în Monitorul Oficial 99/2010, Ordinul 202/2010 prin care s-a modificat anexa 6 la Ordinul MEF 2007/2008, anexă ce reprezintă lista mărfurilor ce pot fi comercializate în regim duty-free, eliminându-se produsele prevăzute la poziţia 13 şi poziţia 24, respectiv băuturi distilate, rachiuri, lichioruri şi alte produse spirtoase, precum şi produse din tutun. De la această dată a fost interzis transferul între magazinele aparţinând aceluiaşi operator economic, a produselor eliminate din listă, fiind stabilit un termen de 45 de zile pentru lichidarea stocurilor din aceste produse, ulterior împlinirii termenului, fiind interzisă comercializarea în totalitate.

Societatea a explicat instanţei că a contestat Ordinul 202/2010, depunând plângere prealabilă la MFP în 16 februarie 2010,susţinând că prin acest act administrativ normativ se încalcă flagrant dispoziţiile legale în ceea ce priveşte drepturile dobândite de ea, care este deţinătoare de autorizaţii de funcţionare a magazinelor duty-free situate în punctele de frontieră de stat terestră, obţinute în condiţiile prevăzute de OUG 104/2002.

S-a susţinut de SC E. SA că ordinul contestat a fost emis de MFP prin depăşirea competenţei legale şi constituţionale, fiind restrâns exerciţiul şi libertatea economică a operatorului economic, în condiţiile în care articolelor 45 şi 53 din Constituţie statuează că restrângerea unor drepturi nu se poate realiza decât prin lege emisă de Parlament sau un act juridic cu aceeaşi forţă, condiţii pe care nu le întruneşte un ordin al unui minister, astfel că, prin emiterea sa MFP s-a substituit organului legislativ.

De asemenea, societatea a arătat că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea 24/2000, respectiv articolul 6, potrivit căruia proiectul de act normativ trebuie însoţit de o expunere de motive, o notă de fundamentare, un referat de aprobare, un studiu de impact, însă Ordinul 202/2010 nu face referire la vreun referat de aprobare, un astfel de act neregăsindu-se nici pe pagina de internet a emitentului, nu cuprinde temeiurile juridice pentru care a fost elaborat, conform articolului 40 şi 75 din Legea privind normele de tehnică legislativă. Ordinul contestat nu a fost emis în executarea niciunei reglementări, ordinele cu caracter normativ au o sferă de reglementare limitată, neputând conţine soluţii care să contravină prevederilor legilor, ordonanţelor sau hotărârilor, în a căror executare au fost elaborate, susţinea reclamanta.

Societatea reclamantă a afirmat că ordinul contestat a fost emis fără respectarea dispoziţiilor Legii 52/2003, care consacră principiul transparenţei decizionale, acest act normativ statuează asupra procedurii şi termenelor aplicabile pentru emiterea de acte normative, acelaşi ordin încalcă şi dispoziţiile legii concurenţei, intervenind în operaţiuni pe piaţă, influenţând în mod direct sau indirect concurenţa, nefind indicat un interes public major care să determine interdicţiile statuate prin ordin, astfel că cererea de suspendare este temeinic justificată.

De asemenea, reclamanta a susţinut că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, întrucât la momentul promovării cererii avea în stoc mărfuri în valoare de 178.556,33 de euro, a solicitat Biroului vamal Jimbolia permisiunea de a descărca mărfurile aflate în tranzit pentru aprovizionarea magazinului aflat în PCTF Jimbolia, cerere ce nu a fost aprobată ca urmare a emiterii Ordinului 202/2010, iar aceste stocuri de marfă nu vor mai putea fi comercializate. Societatea a înregistrat astfel prejudicii foarte mari, dispoziţiile tranzitorii cuprinse de ordin neavând rolul de a proteja agentul economic de modificările legislative intervenite.

Prin întâmpinarea depusă la termenul din 11 martie 2010, Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Prahova a solicitat respingerea cererii de suspendare, întrucât nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 14, alineatul 1, din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

În urma judecătorii şi deliberării, Curtea de la Ploieşti a reţinut că societatea reclamantă are obiect principal de activitate comerţ cu amănuntul în magazine secializate cu vânxarea predominantă de produse alimentare, de produse de alcool şi tutun fiind autorizată să desfăşoare această activitate şi în regim duty-free, în magazinele situate în competenţa Birourilor vamale de control Porţile de Fier, Jimbolia şi Moraviţa, conform autorizaţiilor, emise de MFP - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, ce au valabilitate de cinci ani, respectiv până la data de 11 noiembrie 2012.

Aceste autorizaţii au fost emise de MFP în conformitate cu dispoziţiile OUG 104/2002, societatea reclamantă fiind îndreptăţită să comercialieze în magazinele sale în regim duty-free mărfurile, expres enumerate de anexa 6 la Ordinul MEF 2007/2008, inclusiv băuturi distilate, rachiuri, lichioruri şi alte băuturi spirtoase, precum şi produse din tutun.

Potrivit articolul 14 din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile articolul 7 din Legea 554/2004 a autorităţii publice ce a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, normativ sau individual până la pronunţarea instanţei pe fond, o cerere de suspendare fiind admisibilă în condiţiile îndeplinirii cumulative a celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat, aşa cum este definit de art. 2 lit. t din Legea 554/2003 şi a pagubei iminente definită de art. 2 lit. ş din acelaşi act normativ.

Posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale individuale sau normative este consacrată şi de documente emise de organisme internaţionale în condiţii similare cu reglementarea prevăzută de art. 14 din legea contenciosului administrativ, Recomandarea R 89/08 din 13 septembrie 89 a Comitetului de Miniştri, prevăzând ca instanţa acordă suspendare atunci când în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor, executarea actului administrativ este de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis, notează în decizia sa, Curtea de Apel Ploieşti.

În cauza de faţă, Curtea a apreciat că există un caz bine justificat, întrucât argumentele juridice susţinute de societate, respectiv nerespectarea dispoziţiilor articolului 40, alineatul 4, din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, Ordinul 202/2010 face referire la articolele 4 şi 12 din OUG 104/2002, însă aceste texte de lege nu pot fi temei juridic pentru modificarea listei cuprinzând mărfurile ce fac obiectul comercializării în regim duty-free.

În decizia de suspendare pe care a dat-o în 11 martie, Curtea a mai apreciat că Ordinului MFP i-a cauzat societăţii reclamante un prejudiciu material, care a constat în diminuarea patrimoniului său cu valoarea mărfuri pe care nu le-a mai putut comercializa, deşi deţinea autorizaţii valabile.