Organizaţiile de mediu sunt îngrijorate cu privire la ordinul de intervenţie pentru ursul brun

Potrivit WWF România, în ultima sa zi de mandat în fruntea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tanczos Barna a semnat ordinul de ministru ce aprobă o cotă de prevenţie de 426 de exemplare şi o cotă de intervenţie de 55 de exemplare de urs brun.

„Este un fapt menit să îi îngrijoreze pe toţi cei ce sperau într-o reevaluare sau cel puţin o modificare a acestei decizii, mai cu seamă că Fondul Mondial Pentru Natură – WWF România, alături de alte organizaţii de mediu, au atras atenţia asupra problemelor pe care forma discutată a ordinului le poate genera, dar şi asupra limitelor fundamentării ştiinţifice a studiului ce stă la baza acestui Ordin de Ministru”, transmite WWF ROmânia, luni, într-un comunicat de presă.

Aceştia spun că îngrijorător este faptul că prezentul Ordin de Ministru este destul de puţin probabil apt să soluţioneze cu adevărat problema urşilor în România, indiferent de orizontul de timp la care ne raportăm.

„Adevărata problemă a urşilor nu este dată de numărul acestora (de altfel, nu avem încă date credibile despre dimensiunea populaţiei de urs din ţara noastră). Adevărata problemă este reprezentată de numărul urşilor habituaţi, adică obişnuiţi cu prezenţa omului, precum şi de cauzele care duc la această habituare (atragerea acestora în comunităţi, de exemplu prin managementul deficitar al deşeurilor, sau hrănirea urşilor). Ei, urşii habituaţi, sunt cei ce provoacă pagube, ei sunt masa vizibilă a populaţiei de urşi şi protagoniştii conflictelor cu omul şi, în mod paradoxal, nu ei sunt în primul rând vizaţi de prevederile Ordinului de Ministru. Pentru că, a aproba o cotă de prevenţie care să vizeze masculii dominanţi (care nu fac pagube!), nu exemplarele tinere crescute în apropierea localităţilor, fără a stabili, practic, nişte principii solide pe baza cărora să se îndeplinească această cotă (în sensul scăderii numărului de urşi habituaţi şi implicit de conflicte), problemele vor persista, chiar şi cu o populaţie de urşi redusă numeric”, a declarat Cristian-Remus Papp, coordonator Departament Specii Sălbatice, WWF România.

Potrivit WWF România, este cunoscut faptul că urşii care creează probleme, care coboară în localităţi şi generează conflicte sunt, de regulă, femele cu pui şi exemplarele de dimensiuni mai reduse (pui crescuţi în preajma localităţilor).

„Ne putem imagina că vânătorii străini nu vor veni aici pentru a interveni în cazul urşilor habituaţi, de dimensiuni reduse, care creează probleme, ci în căutare de trofee valoroase. Iar acest tip de vânătoarea vizează tocmai exemplarele mari, masculii dominanţi, care, de regulă, nu ajung în preajma localităţilor, deci nu generează conflicte. De aceea, suntem sceptici în privinţa eficienţei rezolvării conflictelor cu urşii cu ajutorul vânătorilor străini, mai ales că avem ca exemplu experienţa anilor de dinainte de 2016”, a adăugat Cristian-Remus Papp.

În Croaţia, de exemplu, se extrag 50% femele şi 50% masculi, majoritatea sub 100 kg şi se merge, în special, pe îndepărtarea cauzelor care duc la habituare, arată WWF România.

„Nu ne opunem intervenţiilor care sunt absolut necesare, noi am şi cerut de-a lungul timpului un sistem rapid de intervenţii pentru a preveni conflictele cu urşii, însă ne dorim un complex de soluţii care să fie viabile şi care să trateze nu doar efectul, ci şi cauzele. Iar asociaţiile de vânătoare sunt o verigă importantă a managementului ursului, împreună cu primăriile şi autorităţile locale, în general, autorităţile de control cinegetic, de mediu, organizaţii neguvernamentale etc. E absolut necesară o abordare transdisciplinară şi transparentă, la care să contribuie toţi actorii relevanţi, nu doar o categorie sau alta”, a mai adăugat Papp.

Astfel, Fondul Mondial Pentru Natură – WWF România susţine soluţiile pe termen mediu şi lung care pornesc de la stabilirea mai exactă a efectivului exemplarelor de urs brun, a claselor de vârstă şi a raportului între sexe, prin metode fundamentate ştiinţific, soluţii care au ca scop reducerea fenomenului de habituare, inclusiv prin educarea populaţiei (atât a locuitorilor din zone cu densitate mare de urs cât şi a turiştilor) şi adoptarea de măsuri menite să prevină atragerea urşilor şi, în ultimă instanţă, reducerea conflictelor om-urs. Potrivit WWF România, în această ecuaţie, intervenţiile îşi au rolul lor, în cazurile justificate, cu menţiunea că acestea trebuie, la rândul lor, să beneficieze de un puternic fundament procedural şi de transparenţă.