Osemintele lui Brâncoveanu, readuse la Biserica Sf. Gheorghe, în ziua Sfinţilor Constantin şi Elena

În 2014, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial euharistic şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, se împlinesc 300 de ani de la moartea martirică a domnitorului şi a celor patru fii ai săi. De aceea, în dimineaţa zilei de miercuri, moaştele Sf. Constantin Brâncoveanu vor fi puse spre închinare în baldachinul special amenajat pe Dealul Patriarhiei, alături de moaştele Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, şi de moaştele Sf. Împăraţi Constantin şi Elena.

Tot miercuri, începând cu ora 15.00, osemintele domnitorului vor fi purtate pe acelaşi traseu cu al procesiunii din 1934, respectiv Biserica Domniţa Bălaşa - Universitate - Biserica Sf. Gheorghe Nou.

Sfârşitul trafic al lui Constantin Brâncoveanu a venit ca urmare a faptului că domnitorul era bănuit de turci că trata în secret cu imperiul habsburgic şi cu cel ţarist. La 15 august 1714, domnitorului şi celor patru fii ai săi, cel mic având doar 12 ani, le-au fost tăiate capetele.

Andrea Memmo, plenipotenţiarul Veneţiei la Înalta Poartă, a descris momentul execuţiei într-o scrisoare emoţionantă din 31 august 1714, prezentată mai târziu de istoricul Nicolae lorga: "Duminică, 15 august, de dimi­neaţă, s-a tăiat capul bătrânului prin­cipe al Valahiei, tuturor fiilor lui şi al unui boier care îi era vistier. Iată cum s-a făcut: încă de dimineaţă Sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc şi veni la Serai, pe canalul Mării Negre, în faţa căreia era o piaţă unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu. l-au pus în genunchi unul lângă altul, la o oareca­re depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap şi sultanul i-a mustrat, făcându-i haini. Apoi li se deteră voie a face o scurtă rugăciune. Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebaţi ş de voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credin­ţă al Brâncoveanului răsună si zice înspăimântat de această insultă: «Fiii mei! lată toate avuţiile si tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă sufletele! Staţi tari şi bărbăteşti, dragii mei, şi nu băgaţi în seamă moartea. Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare întru aceasta si nu vă mişcaţi, nici vă clătinaţi în credinţa cea pravoslavnică!». La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porun­ci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistiernic Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Mateiaş, numai de 12 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de la fraţii săi şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, domnul Brâncoveanu, al cărui cap a căzut la urmă, înfruntă pe fiul său şi zise: «Mai bine să mori în legea creştineas­că decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ». Copilaşul ascultă, ridică capul şi cu glas îngeresc zise gâdelui: «Vreau să mor creştin! Loveşte!». În urmă ucise şi pe Brâncoveanu. O, Doam­ne, Doamne, pana-mi tremură când scriu execuţia ce am văzut şi mă întreb: putut a fi de faţă cineva şi să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr, tinerel, rostogolit pe jos, lângă capul părintelui său, părând a-l îmbrăţişa!".

Trupurile celor ucişi au fost arun­cate în apele Bosforului, iar capetele lor au fost purtate în suliţe pe străzile Constantinopolului, după care au fost expuse la poarta Seraiului şi apoi aruncate, şi ele, în mare. Câţiva creştini evlavioşi au cules din valurile mării rămăşiţele pământeşti ale Brâncovenilor şi, în taină, le-au îngropat în biserica Mănăstirii Panaghia Kamariotissa de pe insula Halki. Ulterior, soţia domnitorului, Maria Brâncovea­nu, a putut strămu­ta osemintele soţului ei la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti.

În 1932, au fost realizate cercetări arheologice în Biserica Sf. Gheorghe Nou, sub coordonarea istoricului Virgiliu Drăghiceanu - secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. Cu această ocazie, au fost identificate osemintele domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Anul acesta, în perioada 12-15 mai, la solicitarea Patriarhiei Române, Muzeul Municipiului Bucureşti, a făcut cercetarea arheologică a zonei mormântului domnitorului din Biserica Sf. Gheorghe Nou. Au fost descoperite, astfel, trei sicrie, depuse în cripte amenajate pe latura de sud a naosului lăcaşului de cult. Într-unul dintre aceste sicrie au fost identificate osemintele domnitorului, depuse în cripta de nord a mormântului, încă din 1720, de Maria Brâncoveanu. În sicriul lui Constantin Brâncoveanu s-a găsit un craniu şi oseminte depuse în formă de cruce.

În cripta alăturată au fost descoperite osemintele domnitorului Ioan Vodă Mavrocordat (1716-1719), identificate pe baza unor iniţiale metalice (I. M.), însoţite de o coroană.

Alături de aceste sicrie, în cripte, se aflau mai multe oseminte depuse succesiv în decursul secolelor XVIII-XIX.

Din echipa de cercetare au făcut parte şi doi cercetători de la Institutul de Antropologie "Francisc Rainer" al Academiei Române, respectiv dr. Andrei Soficaru şi dr. Mihai Constantinescu, care au continuat cercetarea începută în 1932 de profesorul Francisc J. Rainer. Cei doi au făcut următoarele observaţii: "Craniul aparţine unei persoane de sex masculin, cu vârsta de cca. 60 de ani. Acesta prezintă urmele unei perforaţii de formă circulară pe osul parietal stâng, produsă cu un obiect ascuţit. De asemenea s-a putut observa pe partea posterioară a ramilor mandibulari urme ale unor leziuni produse cu obiecte tăioase". Aceste observaţii sunt în concordanţă cu datele istorice cunoscute despre uciderea domnitorului şi cu observaţiile realizate cu ocazia analizei antropologice din 1932.

După cercetări, Sfintele Moaşte ale lui Constantin Brâncoveanu au fost aşezate, după o rânduială specială, într-o raclă confecţionată din argint aurit la atelierele Patriarhiei Române.