Parchet: Vîntu încearcă să ofere piste false cu privire la raporturile sale cu Ghiţă

Un magistrat al Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti (instanţa de fond-n.r.) a decis, în 21 aprilie, că Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar pot fi cercetaţi în libertate în dosarul în care sunt acuzaţi de şantajarea lui Sebastian Ghiţă, respingând propunerea procurorilor de arestare preventivă a celor doi pe perioada umăririi penale.

"Soluţia judecătorului fondului s-a întemeiat pe o stare de fapt interpretată greşit, contrazisă de probele administrate, şi de aceea nici nu a mai procedat la analiza propunerii măsurii arestării preventive prin prisma pericolului concret pentru ordinea publică", a susţinut, vineri, acuzarea, în faţa judecătorilor Tribunalului Bucureşti, care judecă recursul Parchetului împotriva deciziei de eliberare a celor doi acuzaţi.

În opinia Parchetui, acest aspect al probaţiunii în raport cu elementele de fapt şi urmările sale ţine de esenţa temeiului în baza căruia s-a formulat propunerea de arestare preventivă şi este obligatoriu a fi analizat pentru că există indicii rezonabile de comitere a infracţiunii.

"Aprecierea cerinţei pericolului concret pentru ordinea publică presupune deci, o analiză procedural penală. Această condiţie trebuie motivată în mod special, pentru că aşa cum s-a stabilit în practica judiciară, ea nu rezultă şi nu se confundă cu pericolul social al faptei. Judecătorul trebuie să aprecieze sub acest aspect dacă fapta de care este acuzat inculpatul tulbură ordinea juridică mediul social ocrotit prin normele dreptului penal şi procesual penal, dacă creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale şi normala lor desfăşurare", spune acuzarea.

Astfel, "în mod greşit, judecătorul fondului a apreciat inexistenţa probelor şi în consecinţă nu a mai analizat aspectele pericolului social". "Existenţa probelor privind infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este evidentă. În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, propunerea de arestare preventivă a fost temeinic motivată prin raportare strictă la probatoriul administrat până în acest moment al urmăririi penale şi care a confirmat existenţa indiciilor rezonabile din care rezultă că s-a comis infracţiunea de şantaj de către inculpaţi", arată sursa citată.

Deci, probatoriul administrat în decurs de aproximativ 15 zile de la depunerea sesizării de către Sebastian Ghiţă, parte vătămată în cauza, extrem de vast, şi care se află în curs, a stabilit un lanţ cauzal judiciar.

"Analiza propunerii de arestare preventivă trebuie să cuprindă analiza circumstanţelor privitoare la faptă, a împrejurărilor în care a fost comisă şi a consecinţelor pe care le-a generat şi analiza pericolului concret pentru ordinea publică, pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaţilor. Dar, judecătorul a luat în considerare atunci când a respins propunerea de arestare preventivă, doar inexistenţa probelor sau indicilor din care să rezulte că inculpaţii au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală", mai arată Parchetul.

Mai mult, spune acuzarea, judecătorul Judecătoriei sectorului 5, dovedind o preocupare exagerată pentru susţinerile inculpaţilor din faţa instanţei, nu a mai vegheat la justul echilibru dintre interesele contradictorii din cauză şi nu a efectuat o analiză a faptei şi urmărilor produse.

"Practic, instanţa de fond îi reproşează părţii vătămate că nu reproduce fidel toate amănuntele tehnice ale infracţiunii, că nu descrie în mod riguros în sesizare temerea pe care a suferit-o, că după data de 27 martie 2011 când a avut loc prima acţiune de constrângere prin ameninţare a rămas în pasivitate până în data de 3.04.2011. Practic părţii vătămate i se creează sentimentul că este un instrument de care are nevoie justiţia şi nu că este o persoană care are nevoie de justiţie. Partea vătămată este pusă în situaţia de a retrăi faptele, ceea ce echivalează cu descurajarea sa să mai denunţe infracţiunea, deoarece i se creează suferinţe suplimentare", susţine acuzarea.

De asemenea, spune sursa citată, instanţa nu a analizat tulburarea produsă ordinii juridice. Analiza faptelor, alături de analiza persoanei inculpaţilor sunt elemente esenţiale în aprecierea existenţei sau nu a pericolului concret pentru ordinea publică şi numai dacă veghează la respectarea drepturilor fiecăruia şi a interesului public, instanţa de judecată poate ajunge la o soluţie care să aibe în vedere justul echilibru pentru ordinea juridică şi mediul social ocrotit.

"Or, conform raţionamentului pe care şi-a întemeiat judecătorul fondului soluţia, mediul social şi ordinea juridică nu au aceleaşi şanse să fie protejate, într-un caz în care probele nu au fost administrate în mod complet până la formularea propunerii de arestare (deşi normele procesual penal, dispoziţiile art. 172 Cod procedură penală, dispoziţiile art. 6 Convenţie prevăd în mod expres că se analizează actele procedurale şi procesuale pe care se întemeiază propunerea de arestare preventivă), în care partea vătămată este om de afaceri, aflat într-o relaţie contractuală cu inculpatul, care depune numai în faţa instanţei acte medicale şi prezintă versiuni de apărare, prin care acreditează, fără probe, existenţa unor înţelegeri contractuale pentru a îndepărta analiza de la fapta penală", explică acuzarea.

În susţinerea sa, Parchetul arată că, "surprinzător, pe tot parcursul motivării se acordă atenţie numai poziţiei inculpaţilor, iar argumentele procurorului întemeiate pe probele administrate sunt folosite doar pentru a afirma absenţa elementelor pertinente şi plauzibile din relatarea părţii vătămate".

"Prin această abordare, banalizează urmările deosebit de grave produse prin aceste fapte care îngrădesc libertatea de voinţă a victimei, care nesocotesc reguli elementare de convieţuire socială. Argumentele, lipsite de analiza faptei şi urmărilor creează sentimentul că dacă există un raport contractual între părţi, orice infracţiune de ameninţare cu moartea, făcute sub constrângerea acesteia de a da, a face nu sunt reale sau serioase, căci au legătură cu acea relaţie", mai arată sursa citată.

Astfel, prin această abordare, practic se atribuie şantajului caracteristica unui fenomen acceptat şi se sugerează societăţii că şantajul, dacă se petrece între parteneri contractuali, nu este plauzibil.

Analiza concretă a cauzei anterior dezvoltată demonstrează că există indicii rezonabile care să conducă la concluzia că pericolul întregului ansamblu faptic al cauzei are în acest moment valenţe sporite şi justifică măsura arestării preventive datorită consecinţelor produse şi persoanei inculpaţilor.

"Prin raportare, la complexitatea cauzei, cercetările penale efectuate până în acest moment au cristalizat sub aspect probator, cu suficientă rezonabilitate, actele infracţionale comise de inculpaţi. Pericolul concret are o existenţă legată de timp, iar probele administrate în interval de aproximativ 15 zile, de la sesizare, demonstrează că lezarea ordinii de drept este actuală, faţă de momentul faptei, în raport cu faptele reţinute în sarcina inculpaţilor (ameninţarea asupra părţii vătămate, rezultată din sesizare era serioasă cu celeritate pentru a evita o eventual producere a unei consecinţe grave asupra stării părţii vătămate, familiei sale)", mai spune sursa citată.

Într-un asemenea caz, probele care dovedesc faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică sunt chiar indiciile temeinice din care rezultă că faptele de şantaj au produs consecinţe de o gravitate accentuată. Prin ele însele acestea declanşează reacţii de nemulţumire victimei, dar chiar şi altor segmente de populaţie şi poate crea tentaţia pentru alţii să-şi facă singuri dreptate, în raport cu forţa de intimidare, de care dispun sau pe care şi-o pot procura, de forţa pe care o au să preseze pentur obţinerea unui avantaj ilicit prin ameninţare, mai indică Parchetul.

Legiuitorul a lăsat judecătorului dreptul de a aprecia asupra pericolului social.

"În cazul inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, pericolul concret pentru ordinea publică s-a accentuat şi nu se află acum doar la nivel de apreciere a comportamentului său viitor. Inculpatul a săvârşit o nouă infracţiune, deşi se află sub rigorile măsurii preventive a obligării de a nu părăşi ţara, în cauza aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti. A trecut peste consecinţele măsurii, a înfrânt aceste consecinţe şi a revenit în câmpul infracţional. Măsura obligării de a nu părăsi ţara a fovîntust calificată drept suficientă pentru ca inculpatul să se abţină de la repetarea infracţiunilor în acea cauză în care este cercetat. Dar inculpatul, constatând că măsura nu este riguroasă, că nu există niciun pericol să suporte consecinţele încălcării legii a comis o altă infracţiune. Stăruinţa infracţională sedimentează convingerea că inculpatul nu are consideraţie pentru normele sociale, pentru ordinea socială, ci duce o luptă continuă cu legea pentru că a constatat că poate învinge. Prin atitudinea procesuală inculpatul încearcă să ofere piste false cu privire raporturile sale cu partea vătămată", susţine Parchetul.

Tribunalul Bucureşti a judecat, vineri, recursul procurorilor împotriva deciziei Judecătoriei Sectorului 5, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă a omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, reţinut pentru 24 de ore, pentru şantaj.