Patriarhul Daniel: Patriarhia Română a fost un factor de unitate şi stabilitate

„Împlinirea unui secol de la înfiinţarea Patriarhiei Române constituie un prilej de cunoaştere mai profundă a istoriei Bisericii noastre, strâns legată de viaţa poporului român şi de aspiraţiile lui către unitate şi libertate. Patriarhia Română a fost înfiinţată la 4 februarie 1925, într-un context istoric luminat de Marea Unire din 1918, care a adus împreună toate provinciile istorice româneşti într-un singur stat unitar. Unitatea naţională, realizată prin acest act istoric, a impus şi necesitatea unei reorganizări a Bisericii Ortodoxe Române, care să reflecte noua realitate politică şi teritorială. Ridicarea la rang de Patriarhie a Ortodoxiei româneşti a fost o necesitate administrativă şi o expresie a unităţii spirituale existente între clericii şi credincioşii din toate provinciile României Mari”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la împlinirea a o sută de ani de la înfiinţarea Patriarhiei Române, citat de Basilica.

Patriarhul arată că, după recunoaşterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1885, unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Patria mamă – Regatul României, în anul 1918, a impus uniformizarea liturgică şi organizarea sinodală unitară a Bisericii Ortodoxe Române, sub conducerea Sfântului Sinod întrunit în capitala ţării, la Bucureşti.

„Această lucrare unificatoare a culminat cu alegerea la 18 decembrie 1919 a Episcopului ardelean Miron Cristea al Caransebeşului din Banat în scaunul de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române, investitura în scaunul chiriarhal de la Bucureşti având loc în ziua imediat următoare alegerii. Prin noua organizare canonică a Bisericii Ortodoxe Române, în care numărul de eparhii, de clerici şi de credincioşi crescuse foarte mult, devenind a doua ca mărime în rândul Bisericilor Ortodoxe surori, ridicarea ei la rangul de patriarhie a devenit o necesitate. Acest fapt a fost realizat de ierarhii Sfântului Sinod care, la 4 februarie 1925, au hotărât în unanimitate ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la demnitatea de Patriarhie, iar pe titularul scaunului arhiepiscopal şi mitropolitan al Ţării Româneşti (Ungrovlahiei), la vrednicia de patriarh. În respectiva şedinţă sinodală, Episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului-Noului Severin (1921-1938) a dat citire <Actului de Înfiinţare a Patriarhatului românesc> iar hotărârea a fost comunicată guvernului spre ratificare. După adoptarea proiectului de lege de către Senat şi Adunarea deputaţilor (12 şi 17 februarie 1925), legea a fost promulgată de către regele Ferdinand I la 23 februarie 1925, fiind publicată în Monitorul Oficial din ziua de 25 februarie 1925”, arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Conform prevederilor canonice, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trimis la 12 martie 1925 o scrisoare irenică adresată Patriarhiei Ecumenice şi celorlalte Bisericii Ortodoxe Autocefale, prin care anunţa ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, prezentând argumentele istorice şi canonice care au motivat această decizie.

Patriarhia Ecumenică şi celelalte Bisericii Ortodoxe Autocefale au luat act de hotărârea Bisericii şi a Statului român şi au recunoscut prin consens ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, iar Mitropolitul Primat Miron Cristea a fost învestit la Palatul Regal şi întronizat ca Patriarh al României în Catedrala din Bucureşti, la 1 noiembrie 1925.

„Astfel, prin acest act de înaltă demnitate bisericească s-a încununat dezvoltarea constantă a Bisericii Ortodoxe Române, care îşi are temelia în propovăduirea Evangheliei lui Hristos de către Sfinţii Apostoli Andrei şi Filip, şi care a fost întărită de jertfele martirilor, susţinută de rugăciunile cuvioşilor monahi, de slujirea sfântă a ierarhilor, preoţilor şi diaconilor, apărată de binecredincioşii voievozi şi de iubitoarea de Hristos oaste, şi mereu ajutată cu mare evlavie de poporul român cel dreptcredincios. Biserica Ortodoxă Română de sorginte apostolică, în existenţa ei bimilenară s-a bucurat că lucrarea sa sfinţitoare a rodit, prin harul Duhului Sfânt, sfinţi rugători şi mărturisitori ai lui Hristos de-a lungul veacurilor”, a mai spus Patriarhul Daniel.

Acesta a amintit că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat marţi în mod solemn canonizarea a 16 sfinţi români care au mărturisit credinţa în Hristos în perioada grea a regimului comunist din România: „Aceşti sfinţi reprezintă rodul cel mai de preţ pe care Biserica noastră l-a adus în acest răstimp de 100 de ani, deoarece prin ei se arată, mai intens, lucrarea tainică a harului Duhului Sfânt în Biserica Ortodoxă Română. Aceşti slujitori au fost canonizaţi sau înscrişi în calendarul Bisericii fiindcă au fost constatate în viaţa lor semnele sfinţeniei: ortodoxia credinţei, viaţa sfântă de pocăinţă şi rugăciune, iubire smerită şi milostivă faţă de aproapele, mărturisirea jertfelnică a credinţei, iar uneori chiar facerea de minuni, precum şi evlavia poporului faţă de ei”.

„Centenarul Patriarhiei Române este aşadar un moment de sfântă bucurie şi recunoştinţă pentru întreaga Ortodoxie românească. Privind retrospectiv, vedem nu doar o istorie bogată, ci şi o moştenire spirituală profundă, lăsată de înaintaşii noştri – patriarhi, ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi mireni, care au apărat şi transmis credinţa ortodoxă de-a lungul timpului. În pofida încercărilor şi a vicisitudinilor prin care ea a trecut, Biserica Ortodoxă Română a rămas statornică în misiunea ei, îmbinând în istoria sa jertfa Crucii, cu speranţa şi bucuria Învierii”, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.