Patru din 10 români spun că în familia lor există obiceiul aplicării de "corecţii" copiilor. Mama, indicată de cei mai mulţi drept cea care le administrează

"Subiectul aplicării unor corecţii copiilor atunci când aceştia au un comportament necorespunzător este controversat: 48% dintre cei intervievaţi au o părere bună şi foarte bună despre acest aspect, în timp ce acelaşi procent au o părere proastă şi foarte proastă. 4 din 10 respondenţi spun că în familia lor există obiceiul de a fi aplicate corecţii copiilor. În cazul acestora, mama este indicată de cei mai mulţi ca fiind cea care aplică aceste corecţii (87%)", se arată în studiul citat.

Pe de altă parte, 7 din 10 respondenţi sunt de acord cu ideea că palma acordată copilului în sensul educării lui constituie un act de încălcare a drepturilor copilului.

Totodată, 20% dintre intervievaţii care au copii între 6 şi 17 ani spun că au fost cel puţin o dată în situaţia de a avea probleme în interacţiunile cu alţii copii, ameninţaţi, terorizaţi sau hărţuiţi (fenomen cunoscut sub denumirea de bullying). În cazul a 12% dintre respondenţi, copiii s-au aflat în situaţia de avea probleme cu profesorii lor.

În ceea ce priveşte implicarea părinţilor în viaţa copiilor, studiul arată că ambii părinţi iau deciziile în egală măsură mai ales atunci când este vorba despre viitorul copiilor (79%) şi educaţia formală(76%). Implicarea ambilor părinţi scade atunci când este vorba despre alimentaţia copiilor, în acest caz mama fiind cea care deţine decizia într-o măsură ridicată (37%), la activităţile extra-curriculare pe care le au copiii sau la timpul liber al acestora. În 6 din 10 familii, mama este cea care participă la şedinţele cu părinţii ale copiilor. Ambii părinţi participă în cazul a puţin peste un sfert dintre familii (27%), în timp ce doar taţii într-o măsură mult mai mică - 6%.

Trei sferturi dintre participanţii la studiu susţin că îşi consultă întotdeauna copilul atunci când iau decizii care îl privesc pe acesta, în timp ce 22% spun că fac acest lucru doar uneori. Un sfert dintre respondenţi recunosc că s-au aflat cel puţin o dată în situaţia în care au simţit că nu ştiu ce să facă în relaţia cu propriul copil. Profesorii sau educatorii sunt cei cărora părinţii le cer în cea mai mare măsură sprijinul pentru a rezolva o problemă în relaţia cu copiii, sunt urmaţi de rude (46%), prieteni (29%), psihologi (28%).

Principalele surse de informare cu privire la creşterea copilului sunt: experienţa anterioară (62%), educatorii sau profesorii (56%), medicii sau asistentele (55%), părinţii (52%), dar şi cărţile de specialitate (49%).

Internetul este o sursă de informare pentru 39% dintre participanţii la studiu, televiziunea pentru 26%, ziarele sau revistele pentru 22%, radioul pentru 14%. Cursurile de parenting sunt indicate de 12% dintre respondenţi.

9 din 10 dintre părinţii intervievaţi care au copii între 4 şi 17 ani spun că sunt ascultaţi de copiii lor. 70% spun că ambii părinţi sunt ascultaţi, în timp ce 16% susţin că cei mici ascultă mai ales de mama şi 8% mai mult de tatăl lor.

Atunci când vine vorba despre recompensarea acţiunilor pozitive ale copilului, cel mai frecvent invocate sunt recompensele fizice - mângâierile sau îmbrăţişările – 94% sau verbale - laudele şi mulţumirile – 91%, urmate de cadouri – 52%.

În cazul a 80% dintre respondenţi copiii au bani de buzunar, iar 27% spun că acest lucru se întâmplă tot timpul, în timp ce 39% susţin că doar uneori copiii lor sunt în această situaţie. Părinţii sunt principalii furnizori de bani de buzunar. Mai mult de 4 din 10 părinţi care au copii cu vârste între 6 şi 17 ani spun că aceştia alocă între 7 şi 9 ore pentru activităţile şcolare (ore+meditaţii+teme pentru acasă), 11% spun că timpul petrecut cu aceste activităţi este între 10 şi 12 ore.

Jumătate dintre respondenţi susţin că nu discută problemele dintre parteneri în prezenţa copiilor, însă în cazul a 45% dintre intervievaţi acest lucru se întâmplă. 47% dintre participanţii la studiu recunosc că s-au certat cu partenerul în faţa copilului/copiilor.

55% dintre cei intervievaţi afirmă că durata pe care copiii lor o petrec în faţa televizorului într-o zi din timpul săptămânii se situează în intervalul 1-3 ore, însă în weekend procentul celor care spun că durata este între 3 şi 5 ore (5% în timpul săptămânii) creşte la 12%.

Timpul petrecut de copii pe smartphone/tabletă în timpul săptămânii este estimat de 35% dintre părinţi între 1 şi 3 ore, în timp ce în weekend 10% dintre părinţi estimează intervalul petrecut de cei mici pe aceste device-uri între 3 şi 5 ore. Procente similare se regăsesc şi în cazul utilizării internetului. 7 din 10 părinţi spun că în familie există reguli sau măsuri de protecţie a copiilor pentru a preveni excesele privind consumul de programe de televiziune neadaptate vârstei copiilor, un procent similar (68%) dintre părinţi spun că aceste reguli sunt prezente şi în cazul consumului de internet, însă doar 5 din 10 recunosc că există aceste reguli în cazul consumului de publicitate pe internet sau la televiziune.

Volumul eşantionului pe care a fost făcut studiul IRES este de 769 de subiecţi cu vârsta peste 18 ani care spun că au în îngrijire cel puţin un copil, eşantionul fiind multi-stratificat, probabilist şi reprezentativ la nivel naţional. Marja de eroare a studiuui este de ± 3,6%. La cercetare au participat doar persoane care au în îngrijire cel puţin un copil sub 18 ani, fie în calitate de părinţi (90%), bunici (8%) sau altă calitate (2%). Studiul a fost efectuat între 23-30 mai 2017.