Pe 14 iunie 1940, primii prizonieri ajungeau la Auschwitz. Povestea singurului om închis de bunăvoie în lagăr

După ce trupele germane au invadat Polonia la 1 septembrie 1939, regimul nazist a încorporat regiunile de vest ale Poloniei în al treilea Reich. Până în iulie 1940, ocupanţii au ucis 50.000 de polonezi şi au deportat acelaşi număr în lagărele de concentrare ca parte a „Intelligenzaktion”, o operaţiune genocidă care viza în mare parte intelectualii.

Între 1940 şi 1945, 140.000 de polonezi au fost transportaţi în lagăr, iar jumătate dintre ei nu au supravieţuit. "Polonia trebuia să dispară complet ca stat. Populaţia urma să fie stultificată şi să îi servească pe germani, ca sclavi", spune istoricul german Jochen Böhler de la Universitatea Jena.

Distrugerea elitelor care au organizat rezistenţa a fost o parte importantă a acestui plan. "În mod incredibil, rezistenţa poloneză a înfiinţat un stat subteran care nu avea doar şcoli şi universităţi, ci chiar propria armată. Acest lucru este fără precedent în istoria europeană", a mai spus Böhler pentru DW.

Încă din 1940, Witold Pilecki, un ofiţer în armata poloneză, le-a furnizat Aliaţilor rapoarte de la Auschwitz. Pentru asta, s-a dus voluntar la Auschwitz, ca prizonier. El este singura persoană despre care se ştie că a făcut acest lucru. El spera că Aliaţii vor reuşi să introducă arme în lagăr, dar rapoartele sale nu au primit niciun răspuns. A scăpat din lagăr în aprilie 1943, după aproape 2 ani şi jumătate de închisoare.

Pilecki a luptat mai târziu în Răscoala de la Varşovia, din august până în octombrie 1944. El a rămas fidel guvernului polonez aflat în exil după ce comuniştii au preluat Polonia. În 1947, a fost arestat de poliţia secretă pentru că a lucrat pentru „imperialismul străin”.  Pilecki a fost executat în urma un proces de faţadă, în 1948.

Muzeul memorial Auschwitz-Birkenau vrea să păstreze vii amintirile din acea perioadă, iar lista cu numele persoanelor aflate în primul transport a fost actualizată. Dintre cei 728 de prizonieri, 325 au supravieţuit lagărului, 292 au murit acolo, în timp ce soarta celorlalţi 111 nu este cunoscută.

Poveştile personale ale fiecărui om închis sunt reconstruite meticulos folosind puţinele documente şi fotografii care există. Acestea au fost furnizate în mare parte de rudele victimelor, deoarece SS-ul a distrus majoritatea documentelor din lagăr.