Pe ce se dă bătaia la "Stand Up Olympics", olimpiada umorului autohton, de la Arenele Romane

Era normal ca, mai devreme sau mai târziu, să se strângă spre 30 de prestaţii umoristice pentru un maraton de râs. În două zile de spectacol, organizatorii Stand Up Olympics au programat zece ore de show. Voiam să spun de glume.

Pentru că atunci când se serveşte un tort, nu se aşteaptă nimeni să-l mănânci tot, am ales să gustăm pentru MEDIAFAX primele felii din seara inaugurală de olimpiadă de Stand Up, ca să ştie omul cu ce poate să îşi hidrateze porţia de, cum se spune, umor. Nu ca să vă aduceţi de acasă, pentru că oricum mâncarea şi băutura rămân la poartă, pe bună dreptate, dacă te gândeşti că la capătul uneia dintre cozile de la gheretele amenajate în Arene poţi să îţi pui un crenvurst între fălcile de pâine ale unui hot-dog şi să-l ornezi cu o doză de bere sau cu apă minerală. Ori să te alegi cu ceva de ronţăit. O vreme am crezut că am ceva pe faţă, pentru că spectatorii se tot întorceau spre mine în timpul spectacolului şi m-am întrebat ce pot să am eu pe cap mai hazliu decât numărul de pe scenă. Dar stăteam cumva între scenă şi chioşcuri şi spectatorii încercau să vadă când se face coada mai mică. Şi lucrul acesta cu variaţiile de lungime la cozi chiar avea loc. Era un fel de ritm digestiv care îţi spune când îşi pierde omul interesul pentru glumă şi se trezeşte mâncătorul (sau băutorul) din el. Dar pot să îţi placă şi deschiderile de show pentru Stand Up. Asta dacă eşti empatic şi te simţi disponibil pentru ceea ce nu gustă prea multă lume.

"Hai că ştiu că voi aţi venit să îi vedeţi pe Micutzu şi pe Bordea", a spus cel care deschidea seria de umor în prima frază cu organe sexuale pomenite pe scenă. Abia la finalul numărului său aflam că îl cheamă George Tănase, pentru că nu doar că a tras băţul scurt care îl punea să încălzească atmosfera, dar băţul cu pricina însemna şi că pe el nu are cine să-l prezinte.

În sfârşit, tuturor ne e greu prima dată - pare să spună orice început de spectacol umoristic, dar, în cazurile olimpice, lucrurile sunt ceva mai intense, pentru că lumea aşteaptă performanţă. În schimb, când apari primul, ştii că nici nu rişti prea mare lucru, pentru că oricum nu te ţine minte lumea, oricât de greu ţi-ar fi. Dar, pe teme, e ocazia ta să faci un inventar mai mult sau mai puţin subtil pentru ce o să urmeze. Şi inventarul e bun pentru toată lumea, inclusiv pentru cine urmează, pentru că vezi la ce reacţionează publicul, la ce mai trebuie încălzit. E foarte la îndemână să fii cusurgiu în situaţii din astea şi să te iei de om aiurea. De fapt rostul celor care dau glumele mai fără reglaj în spectacole nu este atât de rău cum pare. Pentru că poate să pară uşor să spui glume, chiar şi pe scenă. Domeniul are nevoie să se apere într-un fel. Şi atunci pui pe scenă oameni cărora nu le e tocmai la îndemână să iasă din cutiuţele umoristice ca să fie preveniţi cei care vor să încerce: "Lăsaţi orice speranţă, revenim imediat".

Dar, ca să revin la George Tănase, omul a încercat repertoriul nemuritor al glumelor cu moldoveni, pe cel a obsesiilor sexuale ironizate, al glumelor cu bătaia, nu pot să bag mâna în foc, însă, că el a zis de Stela Popescu şi farmacia aferentă sau altcineva. În orice caz, pe rândul meu, un copil a început să plângă în braţele mamei şi George chiar nu avea nicio vină.

Lucruri de acest fel te fac să te gândeşti că trebuie să se traducă într-un fel şi expresia asta "stand up". De obicei, atunci când începi să cauţi ce variante au în română unele expresii din divertisment, ai parte de show-ul tău. Spectacolul tău. Privat. Nu o să stăm prea mult asupra verbului, pentru care treaba asta are conotaţii destul de respectabile... "a te ridica", "a pleda pentru propriile idei". Sigur, aici este inclus şi sensul în care te ridici să faci de râs nişte idei... ceea ce ne apropie de obiectul genului. Dar cineva a fost foarte răutăcios şi a lăsat prin dicţionarele online în dreptul formei adjectivale (pentru că formă substantivală nu avem, asta e, şi de unde nu e... nici Dumnezeu etc.) a expresiei "stand-up" ceva de genul "stătător". Şi asta îţi face un pic mintea să stea în loc. Dar numai un pic, pentru că pe post de substantiv e tradus "stand-up comedy", expresia întreagă. Şi e tradus simplu "bancuri". Dar cine îi zice aşa? Toată lumea pare să ştie că, atunci când se ridică un individ, că e vorba să susţină ceva sau să conteste, e rost de comedie. Ţine de bunul simţ, probabil, aşa că "stand-up" i-a rămas numele. Şi acum eram la Olimpiadă. Pardon, Olympics. Cu Y, precum generaţia. Şi nu glumesc, cam genul ăsta de poante pot să facă glumele din deschiderea Olimpiadei să arate respectabil. Şi de ce să nu fie respectabil, doar am spus că nu e uşor pentru nimeni.

O zonă specială a glumei, pe care, desigur, o aştepţi (mai ales dacă te-ai născut la o distanţă imemorială în vremea comunismului - şi nu eram prea mulţi în situaţia asta în Arenele Romane), e cea politică. După ce umorul a fost porţionat pe modele vegetariene sau pe ideea de bătaie la diferite vârste, după ce primele glume cu prietena sunt făcute (un pic mai târziu avea să le facă Teodora pe cele cu prietenul), era timpul pentru o încălzire şi în zona politică.

Cătălin Corcheş a fost pionierul genului cu varianta înfrumuseţată de români pentru cuvântul "hoţi". Previzibil, dar de incredibil efect, din moment ce atunci s-a relaxat toată lumea de parcă ar fi tras o gură de aer proaspăt când omul a zis PSD. Cum, omul e din Braşov, e normal să aibă şi mult simţ al umorului şi să cânte la chitară, zic. Dacă aş fi PSD-ist aş râde? Dar dacă aş fi maghiar? Pentru că glumele pentru bucureşteni par să se bazeze şi pe faza asta "cum să zic ceva ce nu e normal să zic". Şi faci şi tu o listă... "a, vă place politica" şi, bam! "Dragnea vrea să conducă România cu o mână de fier. Dar cu o mână de fier cum conduci şi te scobeşti în nas?!". Şi a cântat şi a mulţumit şi l-a chemat pe Mane.

A, da, Mane a avut momentul de glorie cu Stela Popescu. Pentru că, nu-i aşa... toţi murim. "Băi, nu pot să cred că e aşa nebun", a exclamat lângă mine un tip care se lupta cu un pahar de floricele şi părea că nu o să câştige. Ce i-a scos mâna din pahar şi i-a dus-o la frunte, aruncând câteva floricele în jur, a fost gluma cu înmormântarea vedetei de filme porno care a avut noroc de faptul că nu a avut parte de funeralii în România. Înţelegeţi, obiceiurile cu pozele din faţa cortegiului. Bun. Maşinile mici, manelele şi starea de ebrietate potrivită pentru ele, maşinile foarte mici, şi, da, "sunt moldovean". Normal, la cât de accesat este subiectul în stand-up, ar fi şi păcat să nu fii.

De Teodora am zis.

E important să vină cineva calm pe scenă să glumească despre greutate înaintea lui Micutzu, să spună cum e cu relaţia din partea cealaltă. Şi, în general, să laşi omul să râdă, dacă vrea. M-a speriat mereu senzaţia că unii oameni sunt pe scenă împotriva voinţei lor, dar uneori sentimentul ăsta ţi-l lasă şi oameni din public. Dar şi asta e o glumă pe care a făcut-o cineva în deschidere. Respect, Teodora. Toţi am fost trişti la un moment dat şi Bordea, dacă ar fi urmat după noi, şi-ar fi cerut scuze la fel. Şi, în cazul meu, nu ar fi avut dreptate neapărat că sunt trist pentru că nu beau, pentru că sunt, în felul meu, dependent de apă de ani buni; de-asta şi înţeleg ironia cuvântului "apă-sător". Pur şi simplu, sunt oameni ca mine pentru care umorul e ceva de la televizor. Sau nu.

Doar de Bordea mai spun şi închid. Omul nu are multe glume mai bune decât colegii săi... dar are. Şi atunci când face voci, poţi să spui că le spune mai bine. Sau când îşi angajează tot corpul în poantă. Sau când pune într-o construcţie logică şi haioasă faptul că e cunoscut de pe o canapea televizată. Chiar şi aşa, dacă aş alege o singură glumă din tot ce am auzit a lui ar fi. Când spune celălalt "mă întorc imediat" şi dispare la baie cu orele.... "dar ce faci acolo, vinzi ţigări în Narnia şi te-ai rătăcit?". Nici nu ştiu dacă despre baie era vorba. Oricum, ăsta e nivelul meu. Tu la ce râzi?

Tocmai când ne strecuram pe lângă şirul graţios din faţa uşii de la toaletă, se pregăteau să-şi facă glumele Dan Badea, Ana Maria Caliţa, Nelu Cortea, Radu Bucălae, Micutzu, mă rog, ca la olimpiadă. Sper că i-a ajutat Dumnezeu sau cine are umorul mai mare să şi le facă.

A doua seară de Stand Up Olympics are loc vineri, de la 19.30, la Arenele Romane. În program sunt Teo, Vio, Costel, Sorin Pârcălab, Andrei Ciobanu, Maria Popovici şi Mincu. Ştii ce zic.