Mulţi dintre noi am trecut prin experienţa hărţuirii on-line şi ştim cât de neplăcut este. Odată cu avansarea tehnologiei, apar din ce în ce mai multe cazuri de cyberbullying. Mai exact, de intimidare, terorizare, brutalizare, hărţuire. Printre formele abuzurilor sesizate se regăsesc: mesaje denigratoare, intimidare prin răspândirea de zvonuri, informaţii false şi bârfe, şantaj privind utilizarea unor imagini cu victimele aflate în situaţii neadecvate sau distribuirea de pagini online cu conţinut neadecvat minorilor.
Psihologii pun accentul pe relaţia copil-părinte. Copiilor le este frică să ia atitudine şi, ca întâmplările nefericite să nu ramana captive, părinţii trebuie să intervină în faza incipientă. Însă, din nefericire, adulţii au tendinţa să intervină gălăgios, motiv pentru care copiii preferă să păstreze secretul.
„Aceste lucruri sunt cauzate din lipsa compasiunii şi promovării toleranţei şi a diversităţii din partea mediului academic. Cumva, la şcoală ar trebui să ne bazam şi pe abilităţile socio-emoţionale pe care le are elevul, nu doar pe capacitatea de a memora un comentariu la română sau de a rezolva o problemă la matematică”, este de părere Andreea Sabina Spătariu, lider Asociaţia Elevilor Constanţa.
„Agresiunea în zona virtuală are unele particularităţi, cum ar fi: insistenţa, se poate face foarte frecvent, subtilitatea şi forma de abuz, care poate fi în scris, prin filmuleţe, prin insinuări, prin diferite mesaje inregistrate pe care copiii le primesc. Copiii şicanaţi în lumea virtuală simt consecinţele bullying-ului la fel ca în viaţa reală. Se simt umiliţi, vulnerabili şi slabi”, spune Keren Rosner, psiholog.