PF Daniel: Pelerinajul este o călătorie cu scop sfânt, nu o simplă aerisire de promenadă

Mii de oameni au participat, sâmbătă, la pelerinajul închinat Intrării Domnului în Ierusalim, Floriile, zi care prevesteşte Învierea lui Hristos, oarecum, un Paşte anticipat, o arvună a biruinţei asupra morţii, asupra păcatului, asupra răutăţii oamenilor, o biruinţă a iubirii lui Hristos.

Pelerinajul de Florii, a fost reluat în Bucureşti în 2008, după o pauză de şase decenii, întrerupere dictată de regimul comunist. Acest tip de călătorie religioasă de la biserică la alta cu ocazia unei sărbători speciale a fost reactualizat mai întâi în Moldova, la Iaşi, şi în alte oraşe ale Moldovei. De trei ani, însă, în toate protopopiatele din Arhiepiscopia Bucureştilor, oamenii se bucură de acest pelerinaj şi binecuvântările lui.

Preoţi şi oameni cu icoane în mâini au umplut la refuz curtea Mănăstirii Radu Vodă. Clopote şi toaca anunţă plecarea în procesiune. O coloană formată din cei 600 de preoţi ai celor trei Protoierii din Bucureşti şi ai celor două din judeţul Ilfov, conduşi de Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a fost urmată de alta formată din seminarişti, măicuţe şi mireni unul lângă altul intonând cântări religioase sau mergând în tăcere. "Duminică este sărbătoare şi nu una oricare. Este aproape la fel de mare ca Paştele", spun pelerinii.

Deşi mai devreme calendaristic decât în alţi ani, pelerinajul dedicat Floriilor se derulează în acelaşi decor verde crud ai crengilor de salcâm şi multitudiena culorilor florilor care umplu braţele pelerinilor. Procesiunea se îndreaptă spre Catedrala Patriarhală, trecând pe la Biserica - Paraclis patriarhal "Sfântul Spiridon Nou" şi pe la Biserica "Sfânta Ecaterina", paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Pelerinii au ajuns la Catedrala Patriarhală sâmbătă, în jurul orelor 17.30, fiind întâmpinaţi de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de care s-au aflat Preasfinţitul Mihail, Episcopul Australiei şi Noii Zeelande, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal şi Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal, şi slujitorii Catedralei Patriarhale.

Patriarhul României le-a vorbit miilor de credincioşi veniţi pe Dealul Mitropoliei, din faţa Reşedinţei Patriarhale, despre importanţa şi sensul pelerinajului creştin: "Pelerinajul este o călătorie sfântă cu scop sfânt. Nu este o călătorie de plimbare, nu este un turism de curiozitate, nu este un exerciţiu de mişcare fizică pentru o circulaţie mai bună a sângelui şi nicio simplă aerisire de promenadă. Pelerinajul de Florii este o călătorie cu scop de căutare a sfinţeniei. Pelerinajul are totdeauna ca scop căutarea sfinţeniei din locurile sfinte, biblice".

De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat faptul că pelerinajul este o mărturisire a credinţei: "Iată pelerinajul nostru de Florii este o mărturisire în comun a credinţei nu doar în interiorul bisericii, în interiorul zidurilor, ci şi în lume, în societate. Noi nu ascundem credinţa sub obroc pentru că ea este lumina vieţii, noi nu o impunem nimănui, dar o propunem în mod solemn şi luminos ca bucurie din bucuria lui Hristos cel Înviat din morţi.pe lângă faptul că este un memorial al intrării Domnului în Ierusalim, pelerinajul, ca anticipare a zilei de Duminică, este şi o pregătire a zilei de Paşti. Paşti sau Paşte, în limba ebraică, înseamnă trecere. Trecem de la postul de 40 de zile prin Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos şi ne îndreptăm spre Înviere. Dar trecem şi prin cetatea aceasta în care locuim acum, pentru că nu suntem într-o cetate stătătoare, ci pelerini călători în marea trecere spre patria cerească, statornică şi definitivă, spre împărăţia cerurilor".

Totodată, pelerinajul de Florii îi pregăteşte pe credincioşi pentru a înainta spre Sfintele Paşti, este un îndemn la meditaţie la trecerea noastră prin viaţă şi prin lume.

"Când purtăm în mâini lumânări şi flori, să ne gândim câtă lumină am adunat în sufletele noastre şi câtă lumină răspândim în jurul nostru sau lăsăm în urma noastră, când trecem dintr-o cetate în cealaltă. Să ne întrebăm câte flori frumoase ca gesturi şi fapte bune am primit în cetatea pământească şi câte flori în creştere lăsăm în urma noastră? Astfel, pelerinajul nostru către Ierusalimul ceresc începe mai întâi în sufletele noastre, pe calea credinţei, adunând florile faptelor bune pentru întâlnirea cu Hristos", a explicat PF Daniel.

Pelerinajul de Florii are loc după încheierea Postului de patruzeci de zile, post al pocăinţei şi al milosteniei. Icoanele şi florile purtate în procesiune simbolizează lumina şi virtuţile adunate în suflet prin nevoinţele postului. Cu ele întâmpinăm pe Hristos "Cel ce vine în numele Domnului" în Ierusalimul duhovnicesc, Biserica şi în sufletul omului, ca să-i vindece acestuia patimile cele rele cu jertfa Sfintelor Sale Patimi sau Pătimiri şi să-i dăruiască slăvită bucurie a Sfintelor Paşti. Folosul duhovnicesc al pelerinajului poate fi cuprins în cuvinte simple: o procesiune de mărturisire a credinţei, o întărire în frăţietate a parohiilor, un semn al libertăţii şi dorinţei de a căuta sfinţenia, un prilej de a medita asupra vieţii noastre ca trecere, o prevestire a Sfintelor Paşti, o binecuvântare pentru cetate şi o bucurie de sărbătoare creştină.

Dacă la pelerinajul Floriilor participau odinioară împăraţii sau domnitorii, el cheamă azi la participare pe toţi creştinii dreptmăritori care reprezintă instituţii puse în slujba comunităţii sau a poporului. Adică, astăzi la pelerinajul de Florii participă toţi cei ce doresc să fie peste timp în comuniune cu toţi creştinii iubitori de Hristos şi de Biserică, dornici de a primi binecuvântarea lui Hristos pentru ei, pentru familiile lor şi pentru oraşul sau comuna în care vieţuiesc, a explicat Patriarhul României.

"Avem sentimentul că suntem prezenţi la Ierusalim când participăm la pelerinajul de Florii. Fiecare oraş creştin stabileşte, prin pelerinajul acesta, o legătură sfântă cu Ierusalimul de odinioară. Ceea ce facem noi este o icoană vie a unui eveniment din trecut, dar prin harul sărbătorii, prin rugăciune, prin textele citite şi prin cântări devenim contemporani cu Hristos, Cel Care a intrat în Ierusalim şi Care este prezent în Biserica Sa. Intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos a fost o intrare pentru pătimire. După intrarea în Ierusalim, Mântuitorul Iisus Hristos a avut de suferit şi suferinţele Sale culminează cu răstignirea, cu moartea pe Cruce, cu îngroparea Sa, după care a urmat Învierea din morţi", a mai spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

Prefericirea Sa i-a binecuvântat pe credincioşii adunaţi la Catedrală, care au primit iconiţe sfinţite şi câte o cărticică conţinând cuvântul Preafericirii Sale, "Înţelesul şi folosul pelerinajului de Forii", şi i-a numit "prieteni ai lui Hristos",

Prin intrarea Sa în Ierusalim, Mântuitorul Iisus Hristos împlineşte un plan al lui Dumnezeu-Tatăl şi anume planul de mântuire al întregii omeniri, arătându-ne că nu se poate ajunge la Înviere fără Cruce. Nimeni nu poate în lumea aceasta bolnavă de păcat să ajungă la biruinţă fără luptă. De aceea, în ultima săptămână dinainte de Sfintele Paşti, săptămână distinctă de Postul cel de patruzeci de zile al Sfintelor Paşti, se intensifică postul şi rugăciunea, dar nu atât un post de pocăinţă ca postul din timpul celor patruzeci de zile, cât un post al împreună-pătimirii noastre cu Hristos, pentru ca împreună cu El să şi înviemî.

Duminica Intrării Domnului în Ierusalim este o zi care prevesteşte Învierea lui Hristos, ea este, oarecum, un Paşte anticipat, o arvună a biruinţei asupra morţii, asupra păcatului, asupra răutăţii oamenilor, o biruinţă a iubirii lui Hristos-Dumnezeu, iubire mai tare decât orice ură şi invidie, decât orice trădare şi laşitate, decât orice lăcomie de bani şi de putere lumească trecătoare, a conchis PFDaniel.