PICCJ: DIICOT nu a greşit în cazul Boldea. Nu se ştia că va fugi. Trebuia arestat, nu lăsat liber

"În concluzie, în urma controlului efectuat cu privire la măsurile dispuse de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism — Serviciul Teritorial Galaţi, în dosarul privind pe numitul Mihail Boldea, în perioada cuprinsă între aducerea la cunoştinţă a învinuirii şi emiterea mandatului de arestare în lipsă, respectiv 16 martie - 22 martie, nu s-au constatat încălcări ale dispoziţiilor legale", se arată într-un comunicat de joi al PICCJ (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

În ceea ce priveşte oportunitatea luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, mai arată sursa citată, "aşa cum rezultă din datele cauzei, în raport de pericolul concret pentru ordinea publică privind lăsarea în libertate a numitului, precum şi pentru egalitatea de tratament juridic în raport de ceilalţi inculpaţi, cercetaţi în stare de arest în dosarul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, se impunea solicitarea luării de către judecător a măsurii arestării preventive şi faţă de acesta, cu atât mai mult cu cât, din datele cauzei, în intervalul 16-18 martie, nu au rezultat date sau indicii că acesta ar intenţiona să părăsească ţara".

Nu s-a apreciat oportună de către procurorii de caz nici solicitarea supravegherii operative a deputatului Boldea, mai arată Parchetul instanţei supreme, întrucât "nu au existat date în cursul cercetării judiciare, care să permită anticiparea intenţiei acestuia de a se sustrage de la urmărirea penală şi de a părăsi teritoriul României, având în vedere şi statutul social de deputat în Parlamentul României, precum şi calitatea acestuia de avocat in Baroul Galaţi".

Totodată, se precizează în raport, în urma verificărilor efectuate a rezultat că, în perioada 2011-2012, deputatul şi alte persoane cercetate au făcut nenumărate plângeri penale împotriva procurorilor de caz, memorii, cereri de recuzare, cereri de preluare a dosarelor, adresate Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) – Structura Centrală, procurorii efectuând urmărirea penală în aceste cauze deosebit de complexe, în aceste condiţii.

Controlul operativ efectuat de PICCJ, prin procuror de la Secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost dispus, la 22 martie, de procurorul general Laura Codruţa Kövesi.

Obiectivul controlului dispus a avut în vedere stabilirea modalităţilor de valorificare a informaţiilor şi măsurile dispuse de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca urmare a monitorizării numitului BOLDEA MIHAIL pentru perioada cuprinsă între data de 16 martie 2012 - aducerea la cunoştinţă a învinuirii şi 22 martie 2012 - data emiterii mandatului de arestare în lipsă, precizează PICCJ.

ICCJ a decis, la 22 martie, emiterea unui mandat de arestare preventivă în lipsă pe numele lui Mihail Boldea, pentru 30 de zile, judecătorii instanţei supreme admiţând propunerea procurorilor DIICOT, care au invocat printre temeiuri şi faptul că parlamentarul se sustrage urmăririi penale.

Deputatul Mihail Boldea a fost adus în România în 27 martie, mandatul de arestare preventivă emis în 22 martie fiind confirmat atunci de instanţa supremă.

Boldea a solicitat să fie eliberat condiţionat din arest preventiv, însă ICCJ a respins, miercuri, ca inadmisibilă cererea, decizia nefiind definitivă.

Potrivit procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), sunt date şi indicii rezonabile în legătură cu participaţia penală a deputatului Mihail Boldea, în perioada 2006-2011, în obţinerea unor importante foloase materiale, injuste, prin inducerea în eroare a unor persoane, cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare ale unor imobile, ascunzând situaţia juridică reală a acestora ori existenţei unor convenţii comerciale în ceea ce priveşte bunurile.