Post, bunătate, credinţă şi smerenie în Săptămâna Mare

Denumirea de Săptămâna Mare vine de la evenimentele speciale care s-au petrecut în acest interval. Începând din Duminica Floriilor, în toate bisericile ortodoxe au loc slujbe prin care sunt rememorate ultimele zile din viaţa pământeană a Mântuitorului, respectiv prinderea, judecarea, răstignirea şi îngroparea, a spus purtătorul de cuvânt al Patriahiei Române, preotul Constantin Stoica.

Una din cele mai importante zile din Săptămâna Mare este cea de joi, numită şi Joia Mare. De dimineaţă se pregăteşte împărtăşania pentru un an, care se dă bolnavilor. Seara, sunt citite cele 12 Evanghelii. Vineri, la slujba de seară, se cântă Prohodul.

Cei care nu au reuşit să postească ar putea încerca să facă acest lucru fie şi pentru câteva zile, întrucât postul înseamnă exerciţiu şi poate fi interpretat drept cumpătare atunci cînd este vorba de mâncare şi băutură, dar şi bunătate, răbdare şi înţelegere în relaţiile cu cei din jur, a adăugat părintele Constantin Stoica.

În opinia preoţilor, postul nu înseamnă numai alimentaţie fără carne, lapte, brânză şi ouă, ci mult mai mult, respectiv iertare, împăcare, bunătate şi răbdare.

''Postul vine din grecescul «asceza» şi înseamnă exerciţiu. Deci, perioada postului este o perioadă în care oamenii trebuie să facă exerciţii pentru a fi mai buni, mai înţelepţi, mai blânzi, să privească mai mult la ei şi mai puţin la cei din jur, să nu fie lacomi la mâncare chiar dacă alimentele sunt fără carne sau lactate, pentru că lăcomia este un păcat. În plus, Biserica scuteşte de post copiii, bătrînii, militarii, oamenii care călătoresc şi pe bolnavi. Mai mult, este preferabil ca o persoană să postească fie şi o singură zi, dacă nu poate mai mult, dar în acea zi să fie respectată tradiţia ortodoxă", a spus părintele Stoica.

Sărbătorirea Învierii Domnului, a Sfintelor Paşti, este pentru întreaga creştinătate prilej de bucurie şi praznic împărătesc, pentru că prin Învierea Domnului se mântuieşte tot păcătosul, primind iertare de greşelile spovedite şi, hrănindu-se trupeşte şi sufleteşte cu Sfintele Paşti, primeşte viaţă nouă. Postul Sfintelor Paşti, cel mai lung şi cel mai aspru post de peste an, presupune ca trecerea la mâncăruri de dulce să fie cumpătată şi cu chibzuială.

Masa tradiţională pentru Sfintele Paşti este alcătuită la creştinii români din drob, ciorbă şi friptură de miel, iar ca dulciuri se mănâncă pasca cu brânză şi cozonacul cu diverse umpluturi. Alături de aceste bucate se pregătesc ouă înroşite.

Tradiţia populară spune că, la răstignirea lui Iisus Hristos, Maica Domnului a adus un coş cu ouă pe care a vrut să le dea paznicilor. Aceştia au refuzat darul, batjocorindu-L şi mai mult pe Iisus. Plângând în hohote, Maica Domnului a lăsat coşul la picioarele Răstignitului. Sângele, şiroind din trup a împestriţat ouăle. Uitându-se la ele, Iisus Hristos a şoptit că din acea zi toţi creştinii vor vopsi ouă roşii. În felul acesta, ouăle roşii au devenit un simbol al Învierii Mântuitorului.

Nutriţionistului Simona Tivadar, şef de clinică la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, spune că postul poate fi privit ca un mod de detoxifiere a organismului numai dacă alimentele consumate fac parte din bucătăria tradiţională, nu din obiceiurile alimentare ale occidentalilor. Postul şi reluarea alimentaţiei cu produse de "dulce" înseamnă cumpătare, şi nu excese culinare. Pentru cei care au postit, revenirea la alimentaţia normală trebuie să se facă treptat, începând cu brânzeturi, legume, fructe şi carne de pasăre. Produsele din carne de miel trebuie mâncate cu multă prudenţă, începînd cu cantităţi mici de ciorbă şi cu puţin drob.

Referindu-se la bolnavi, Simona Tivadar a specificat că aceştia nu trebuie să abandoneze dietele alimentare, nici chiar de sărbători.

Carnea de miel este greu digerabilă şi mai toxică decât alte produse, de aceea medicii recomandă un consum prudent din alimentele cu acest conţinut, mai ales că, la masa de Paşti, acestea se asociază altor mâncăruri bogate în grăsimi (dulciuri, maioneze) şi băuturilor alocoolice.

Pentru ca sărbătorile să nu devină un chin, fiecare persoană trebuie să ştie cât şi cum să mănînce, a mai spus Tivadar. Astfel, un om sănătos trebuie să consume de Paşti alimente tradiţionale fără nicio reţinere. Totuşi, pentru a evita o supraalimentaţia inutilă, ar fi bine ca două treimi din farfuria cu mîncare să conţină legume şi zarzavat, a mai spus specialistul nutriţionist. De asemenea, trebuie consumate cel mult două ouă, evitându-se maionezele şi sosurile grase.

La masa festivă nu trebuie consumaţi cîrnăciori sau mititei, pe lângă alimentele tradiţionale sărbătorilor de Paşti (precum drobul şi friptura de miel), pentru că digestia va fi mult îngreunată, a mai spus medicul. O alternativă la carnea de miel ar fi cea de ied, viţel, peşte sau curcan (ultima chiar dietetică), toate fiind mai uşor digerabile.

Persoanele suferinde trebuie să continue regimul prescris de medici. Astfel, un cardiac trebuie să mănânce nesărat, dar să asocieze alimentelor legume şi zarzavaturi cu lămâie, persoanele cu afecţiuni renale trebuie să mănânce cu prudenţă ouă şi carne, iar diabeticii să evite zahărul, mai ales că în magazine există dulciuri pregătite special pentru ei, a adăugat Tivadar.

După o masă consistentă, se recomandă o felie, cel mult două de cozonac, acest desert putând fi mâncat în cantitate mai mare la micul dejun, cu lapte sau ceai.

Băuturile alcoolice trebuie asortate felului de mîncare, dar, de Paşti, conform tradiţiei, va fi băut vin roşu. Indiferent de starea de sănătate, şi băuturile trebuie consumate cu prudenţă. La sfârşitul mesei festive, este indicată o ceaşcă de cafea neagră sau un pahar dintr-o băutură alcoolică pe bază de plante, ambele lichide având proprietatea de a uşura digestia.

Medicii mai recomandă ca între mese să existe o pauză de cel puţin trei ore, timp în care să fie făcute plimbări scurte pe jos. Nutriţioniştii susţin că orice om trebuie să aibă în casă medicamente care ajută la digestie, precum colebil, triferment sau digestal.

Cei care, după masă, acuză stări de vomă, greaţă, stări febrile sau frisoane care nu cedează după ingerarea digestivelor trebuie să meargă urgent la camera de gardă a oricărui spital, a mai spus Tivadar.

(Material realizat de Elvira Gheorghiţă, elvira@mediafax.ro)