Povestea bărbatului cu origini româneşti care a şocat lumea dezvăluind secretele băncilor elveţiene

O lună mai târziu, Birkenfeld a trimis şefilor de la juridic o copie a documentului într-un e-mail şi un memo interdepartamental. Pentru că solicitarea lui a rămas fără răspuns, a început să ia documente din bancă: înregistrări contabile, e-mailuri, înregistrări telefonice, PowerPoint-uri, manuale de instruire şi note interne. Pentru a-şi acoperi urmele, nu a mai folosit e-mailul sau telefonul său, ci unele preplătite. A ascuns documente peste graniţă, în Franţa, în hambarul unui prieten, în ideea în care ar fi fost percheziţionat. Este important de menţionat că nimeni altcineva în bancă nu făcea nimic, pentru că sentimentul de frică era extrem de puternic. „Lucrurile pe care le-am expus implicau cea mai mare şi mai veche schemă de taxare din lume, şi a fost extrem de dificil să explic asta”, remarcă Birkenfeld. „Am început prin a mă plânge, în scris, departamentului juridic - am făcut asta luni întregi; în cele din urmă, am demisionat fără să fi primit vreun răspuns de la ei, aşa că m-am adresat în scris boardului de la UBS.” Mai exact, el a ataşat documentul ce făcea trimitere la trei politici ale regulamentului intern care încălcau legea şi a trimis o scrisoare preşedintelui şi întregului consiliu de administraţie. „A fost un proces de lungă durată, iar când UBS a încercat să «acopere» investigaţia, am fost practic obligat să mă adresez guvernului.”

El a demisionat de la UBS în octombrie 2005, la aproape şase luni de când văzuse prima dată documentul. „Atunci când simţi că faci ceea ce trebuie, chiar dacă unii oameni nu vor fi de acord, este de datoria ta să raportezi lucruri ilegale”, spune bancherul. „Misiunea mea era vitală pentru protejarea celorlalţi şi eliminarea acelor abuzuri. Cred că societatea e mai bună astăzi şi ceea ce am făcut eu stă ca un exemplu perfect pentru alţii, cu care se pot identifica şi care să le dea dorinţa de a se implica.”

Câteva luni mai târziu, Birkenfeld s-a dus la Departamentul de Justiţie gândindu-se că aceştia vor aprecia dorinţa sa de a coopera; oficialii s-au arătat însă ostili şi au refuzat să îi ofere imunitate. Mai mult, el a fost acuzat de conspiraţie pentru comiterea de fraude bancare, motivând că Birkenfeld nu a vrut să descrie relaţia pe care o avea cu unul dintre clienţii săi.

De-a lungul investigaţiei, niciunul dintre foştii săi şefi nu a fost urmărit penal. El, în schimb, a fost condamnat la închisoare în august 2009. Bradley Birkenfeld a fost condamnat la trei ani şi patru luni de închisoare în SUA, o sentinţă mai dură decât se estimase anterior. Sentinţa, pronunţată de judecătorul american William Zloch, a venit la doar câteva zile după ce guvernele american şi elveţian semnaseră o înţelegere în conformitate cu care fiscul american urma să primească informaţii despre 4.450 de clienţi UBS suspectaţi de evaziune fiscală. „Am ştiut că Departamentul de Justiţie din Statele unite era corupt şi că avea un rol central în muşamalizarea întregului scandal”, spune bancherul. „Sunt lucruri evidente, pe care le-am şi documentat; prin urmare, şi sentinţa a fost «aranjată», iar faptul că eu am fost singurul condamnat de-a lungul întregii crize financiare arată că Departamentul de Justiţie nu e doar lipsit de etică, ci profund marcat de corupţie. Mai mult, ştiam că angajaţi din Departamentul de Justiţie îi mint pe membri Senatului, îi mint pe judecătorii federali şi îi mint pe cei din presă. Am fost hotărât şi am dorit să mă asigur că lumea va afla povestea adevărată prin cartea mea. Nu e greu să înţelegi că sistemul de justiţie din Statele Unite nu are legătură cu dreptatea, fiind în schimb o unealtă de care abuzează politicienii şi un business de care mulţi profită - judecători, procurori sau avocaţi.” El nu vrea să se oprească însă aici şi spune că va publica o nouă carte în care să descrie, amănunţit, activităţile ilegale de la UBS.

Nemulţumit de prestaţia avocaţilor săi la acel moment, Bradley Birkenfeld l-a angajat pe Stephen Kohn, iar acesta l-a adus în echipă pe Dean Zerbe. Cel din urmă era cel care a scris legea ce oferă denunţătorilor o recompensă de 15% până la 30% din impozitul recuperat de guvern pentru ajutorul pe care l-au oferit în descoperirea cazului. În cazul său, a fost vorba de peste 100 de milioane de dolari. „Ştiam că am dreptate şi că am îndeplinit condiţiile stipulate de lege, iar avocatul meu m-a asigurat că Internal Revenue Services (IRS) va trebui să mă plătească.” Bradley Birkenfeld era în arest la domiciliu când avocatul său l-a sunat şi i-a spus că trebuie să semneze cecul de 104 milioane de dolari, recompensă pentru contribuţia sa la anchetă.