Povestea cuplului care apără cerul României. Lucrează împreună la Baza 95 Aeriană Bacău. VIDEO

Ea are ochii de culoarea Şoimului pe care îl pilotează, iar ochii lui sunt precum cerul senin pe care îl verifică în fiecare zi. El în turn, ea în avion, el cercetează norii pe harta meteo, ea îi străpunge cu avionul. Amândoi apără cerul ţării.

„Faptul că, într-adevăr, îl aud înainte să plec, din turn, şi că mă asigură că din punctul lui de vedere totul este în regulă îmi dă acel procent care să ducă la îndeplinire misiunea cu poate 110 la sută", spune cpt. Diana Tăbăcaru, pilot al Escadrilei 951, Baza 95 Aeriană, despre încrederea pe care i-o dă soţul ei înainte de a se urca în avion pentru una dintre ultimele ore de zbor din 2019.

Este o combinaţie de zâmbet şi seriozitate în ochii ei atunci când vorbeşte despre zbor. E pilot militar şi zboară cu un IAR 99 Şoim în Baza 95 Aeriană din Bacău.

„Zborul în sine, pentru mine, înseamnă eliberare. Am spus-o şi o să o repet, nu sunt un om al metalului, a ceea ce înseamnă obiectul în sine, ci sunt un om a ceea ce înseamnă sus, acea plimbare, acele momente în care pur şi simplu te pierzi în frumusţea naturii. Asta mă impresionează cel mai tare la zbor. Dar sunt şi conştientă de faptul că imediat ce noi decolăm trebuie să fim pregătiţi pentru orice şi în primul rând pentru luptă. Suntem piloţi militari, cam asta facem", a explicat Diana Tăbăcaru.

După ce ea decolează, el o aşteaptă şi îşi aruncă privirea când pe cer, când pe hărţile meteo.

„Nu am emoţii (când ea pleacă la zbor-n.r.) fiindcă ştiu ce poate şi ştiu şi eu ce pot, stiu la ce să mă aştept de la vreme. Trebuie să te gândeşti şi când se întoarce, poate avea o problemă, a decolat acum şi trebuie să aterizeze, sau peste o oră când i se termină planul şi tu trebuie să fii oarecum în măsură şi să ştii să anticipezi vremea cum va fi în momentul acela", spune lt. Gabriel Tăbăcaru, meteorolog în Baza 95 şi soţul Danielei.

Prima „sedinţă” despre starea vremii e seara, acasă. Daniela şi Gabriel se ştiau din Academie, iar prima lor întâlnire a fost la un miting aviatic, de ziua lui. „Trebuia să îi fac cinste cu o cafea, dar cafeaua s-a lăsat aşteptată pentru că era 2-3 după-amiaza şi nu i-am mai făcut cinste cu o cafea, ci i-am făcut, cred eu, cinste cu o relaţie frumoasă care a început atunci", îşi aminteşte Daniela.

Şi în şcoală, ca armă şi ca fire, erau complet opuşi. Ea învăţa să devină pilot, el urma specialitatea artilerie antiaeriană de forţe terestre. „Era foarte energică, era foarte fâşneată. Eu sunt mai domol şi am zis să fie exact opusul meu", susţine Gabi.

La 8 luni de la prima întâlnire, Gabi a cerut-o de soţie, tot pe pistă, după ce a coborât din avion, la Boboc. Iar cel care i-a permis lui Gabi accesul pe pistă pentru a-i dărui Danielei inelul de logodnă le este astăzi comandant.

„Acum, după şapte ani, suntem la Bacău, la Baza 95, unde suntem conduşi de acelaşi om care în momentul în care Gabi m-a cerut îmi era comandant de escadrilă. Foate frumos, foarte plăcută vestea asta, când am aflat că domnul general Baraboi o să ne fie şi comandant la această unitate, pentru că noi am fost şi primii lui copii, să zicem aşa. Când a venit el comandant de escadrilă, noi am fost prima promoţie care am ajuns acolo, aşa că s-a creat o relaţie frumoasă", a spus Daniela Tăbăcaru.

„Dana îmi era subordonată, era studentă aflată în instruire, eram în start, Dana aterizase cu instructorul ei, cu domnul cpt. cdor. Florea, venise dintr-un exerciţiu de instruire, moment în care actualul soţ, Gabi, era la Boboc cursant nenavigant, meteorolog şi s-a prezentat la mine şi m-a întrebat dacă poate să adreseze o întrebare indiscretă unei domnişoare dintr-un avion şi am zis că bineînţeles că da. A aterizat, nu a apucat bine să îşi dea casca jos că el deja era într-un genunchi şi într-un gest foarte romantic a cerut-o de soţie", îşi aminteşte gen. Leonard Baraboi, comandantul Bazei 95.

Astfel că acea zi de zbor de instrucţie va rămâne pentru totdeauna în amintirea celor doi. „Era o zi normală de zbor, dar pentru mine chiar a fost o zi foarte bună. După a doua ieşire, când chiar se trăgeau avioanele la hangar, am oprit, am coborât şi îl văd pe el în capătul semiplanului stâng şi mă aştepta. Vine către mine şi mă ia de mână. I-am zis să mă lase pentru că trebuia să semnez carnetul. Şi îl văd că se pune într-un genunchi şi atunci mi-am dat seama că ceva se întâmplă. Aveam un inel chiar unde trebuia să vină inelul de logodnă şi repede mi-am dus mâinile la spate să scot inelul ăla şi el s-a speriat şi a crezut că o să îl refuz. Până la urmă şi-a dat seama despre ce e vorba, mi-am pregătit frumos mâna, noroc că îmi făcusem şi manichiura! Nu am ştiut! A fost un moment foarte plăcut, toată lumea ştia, mai puţin eu", povesteşte Daniela Tăbăcaru parcă retrăind emoţiile acelei zile.

Lt. Gabriel Tăbăcaru este acum singurul ofiţer meteorolog al Bazei 95 „Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu”.

„Cum am intrat pe poartă deja ea e doamna căpitan, eu sunt domnul locotenent, şi ne mai vedem doar la briefing şi la debriefing şi uneori, când este vremea rea, mai vine ea în turn să mă mai întrebe <Mă mai duc la avion, mai are rost?>", a mai spus Gabriel Tăbăcaru.

La serviciu, el e în turnul de control, iar ea are „biroul” în aer, survolând cerul ţării.

„Suntem aici, fiecare cu job-ul lui, dar acasă clar împreună alături de doi copii minunaţi, năzdrăvani, Giulia şi Dominic. Dominic mai năzdrăvan decât Giulia. Dar creştem frumos împreună, toţi patru", a adăugat Daniela.

„Când am primit vestea că o să devin tătic a fost, culmea, când eram într-o aplicaţie la Mălina, în poligonul Smârdan. Mi s-a zburlit pielea pe mine pur şi simplu. Parcă nici acum nu pot să cred că sunt tată de doi copii, chiar", a mărturisit Gabi.

Acasă, sunt mama şi tata. „Giulia spune de multe ori că suntem <asoldaţi>. Nu ştiu ce înseamnă, dar pentru ea suntem <asoldaţi>. Mami zboară, tati se duce la tancuri, tata se duce să tragă cu arma, tata este soldat, dar mama zboară", a descris Daniela modul în care cei doi copii văd meseriile lor.

Iar pentru ea, trecerea de la rolul de pilot militar la cel de mamă este ceva natural.

„E greu de spus cum treci de la o stare la alta. Că până la urmă despre asta e vorba, despre stare. Conştientizez ceea ce am de făcut. Îi văd pe ei (cei doi copii-n.r.) şi mă transform în ceea ce trebuie să fie o mamă, să arate emoţie, empatie, să arate sentimentele pe care le are, pentru că un copil chiar are nevoie să i se arate că este iubit. Când vin la avion şi văd bombele, mă transform în ce trebuie şi atunci, trecerea asta este uşoară, pentru că, practic, mă pun în fiecare situaţie în funcţie de ceea ce văd în faţa mea. M-am obişnuit. Singurul lucru pe care mi-l doresc este acela să aterizez şi să ajung acasă", a conchis pilotul.