Povestea francezului Bruno Roche care a ales să trăiască în România

Se simte în siguranţă ca pieton pe străzile de aici, dar ca şofer, tremura de spaimă, în primele şase luni de la venirea în România, gândindu-se la cei 60 de kilometri pe care-i avea de făcut între Ploieşti şi Bucureşti. Însă dă vina pentru acest lucru pe faptul că nu a fost învăţat să conducă precum românii.

Nadia Comăneci, Ion Ţiriac, Ilie Năstase, Nicolae Ceauşescu şi Revoluţia din '89. Acestea erau singurele lucruri pe care le ştia francezul Bruno Roche despre România, în urmă cu opt ani. A ajuns aici în interes de serviciu, în 2003, şi de atunci a ales să trăiască ca un român. "Vă spun, sincer, că, la început, făceam aceaşi confuzie ca mulţi alţi străini între Bucureşti şi Budapesta", a declarat pentru Gândul Roche.

Însă nu la Bucureşti a fost el detaşat el la început de la Paris, ci la Ploieşti. Nu ştia nici măcar unde se află România pe hartă, dar schimbarea l-a încântat. A fost mai întâi într-o vizită aici, iar apoi a revenit şi a rămas. "Mie îmi plac experienţele noi. Am acceptat numaidecât. Persoanele din jurul meu au avut diferite reacţii în momentul în care le-am spus că urma să lucrez în România. Toţi spuneau: 'O, Doamne, dar este departe. Eşti sigur că vei putea să comunici cu noi. Or avea telefon? Nu cumva este periculos?", îşi aminteşte Bruno Roche, care azi este director general al Apa Nova.

"Impresia pe care apropiaţii mei o aveau despre România era că aş pleca într-o ţară îndepărtată şi sălbatică. Când am ajuns aici am fost surprins să văd că distanţa dintre Franţa şi România nu este mare, iar oamenii nu erau sălbatici", spune Roche.

Însă nici nu s-a împrietenit din prima cu România. "Prima impresie pe care mi-a făcut-o România a fost una rea. Era cald, foarte cald. Era în plin august, în 2003. Era foarte cald şi în Franţa, dar aerul de aici mi se părea insuportabil", îşi aminteşte francezul.

În timpul primei lui vizite a stat la nişte prieteni din Franţa, care locuiau la Bucureşti, şi s-a dus, împreună cu ei, să viziteze Castelul Peleş. "Îmi amintesc de un ambuteiaj monstruos atunci când m-am întors din Sinaia. Am avut nevoie de şase ore ca să facem traseul Sinaia - Bucureşti. Apoi mi-am spus că această ţară nu era prea diferită de Franţa. Oamenii sunt aceiaşi peste tot. Au doi ochi, două braţe, două picioare. Una peste alta, am plecat cu o impresie bună, din moment ce m-am întors. Astfel că începând cu luna octombrie a aceluiaşi an m-am întors în România, ca să locuiesc în România", povesteşte Roche.

Află cum promovează România Bruno Roche pe www.gandul.info