Povestea impresionantă a lui Sebi, copilul de 700 de grame care a stat internat un an în spital. Cum arată acum

De câte ori în maternitatea din Sibiu un prematur reuşeşte să treacă linia de start şi să plece acasă, pentru medici e o sărbătoare. Dar nicio sărbătoare nu a fost mai aşteptată decât aceea în care au semnat biletul de externare a lui Sebi, un copil născut prematur cu o greutate de doar 700 de grame.

„Puştiul a învăţat primele cuvinte în maternitate, un copil la care niciunul dintre cadrele medicale nu a renunţat, până când nu a avut certitudinea că va sufla în prima lui lumânare de tort. Sebi a stat în maternitate un an fără o zi. În cea de-a 364-a zi, puţin după ora 9.00, medicii şi asistentele medicale s-au strâns pe treptele spitalului, să sărbătorească primii aniversarea puştiului care îi învăţase pe toţi că victoria e cel mai adesea la capătul unui drum greu şi de aceea nu trebuie să renunţi, nici atunci când ai obosit să lupţi. Seara, Sebi era deja acasă, gata să îşi înceapă cel de-al doilea an de viaţă la fel ca toţi ceilalţi copii: răsfăţat, năzdrăvan, curios. Doar că Sebi ştia deja mai mult decât puştii de vârsta lui: ştia că super-eroii nu trebuie să aibă costume speciale, ei pot fi îmbrăcaţi ca un medic sau pot purta un pulover albastru, cum e cel al mamei lui”, spun reprezentanţii „Salvaţi Copiii România”.

Livia Ognean, şefa Secţiei de Neonatologie a Spitalului Clinic Judeţean Sibiu şi-a amintit că băiatul s-a născut la 26 de săptămâni, „o mână de om, care cântărea 700 de grame”.

„Sebi a luptat la început cu lipsa de surfactant şi a avut nevoie de un aparat de respiraţie. Dar boala lui a fost foarte gravă şi dacă nu am fi avut ventilatorul cu frecvenţă înaltă donat de Salvaţi Copiii nu ştim sigur dacă ar fi supravieţuit atunci, la început. Plămânii prematurilor nu se mai dezvoltă normal după naştere, se dezvoltă diferit în afara uterului, atunci când se nasc prematur. Şi Sebi a avut această problemă. Şi din acest motiv, plămânii lui au suferit de displazie bronho-pulmonară, cea mai severă formă pe care am tratat-o la noi, complicată cu hipertensiune pulmonară. Aparatul de respiraţie, ventilatorul, a respirat pentru Sebi multe luni. Abia de la 10 luni am încercat să facem trecerea pe un aparat de intubaţie mai puţin invaziv, abia atunci Sebi a dat semne că s-ar putea descurca să respire singur, cu ajutor mai puţin agresiv. Şi atunci, aparatul de respiraţie, cu frecvenţă mare dar pe canule nazale, i-a dat o consistentă mână de ajutor în trecerea spre respiraţia normală. Trecerea a fost lentă, dificilă, cu suişuri şi coborâşuri. Sunt nenumărate momentele în care am privit cu toţii cu scepticism şansele de supravieţuire ale lui Sebi. Dar în final a reuşit şi ne-am privit cu lacrimi în ochi şi cu mândrie eroul în ziua plecării acasă”, a spus dr. Ognean.

Medicul sibian acuză că de-a lungul timpului statul român nu a făcut nimic pentru copiii născuţi prematur, că echipamentele achiziţionate sunt depăşite sau s-au stricat, iar banii din programul de susţinere a terapiilor intensive neonatale s-au înjumătăţit. Şansele vin de cele mai multe ori din donaţii.

„Echipamentele achiziţionate de statul român în urmă cu minim 10 ani sunt depăşite din punct de vedere al performanţelor ori s-au stricat deja. Banii din programul de susţinere a terapiilor intensive neonatale (din care se pot achiziţiona oricum doar medicamente şi consumabile) s-au înjumătăţit din înjumătăţire şi îngrijirea acestor copii – copii cu aceleaşi drepturi ca toţi copiii – este aruncată în spinarea spitalelor şi a caselor de asigurări de sănătate. Iar deconturile caselor de asigurări sunt complet nerealiste. Investiţii în echipamente la nivel local? Rarităţi în această ţară şi oricum insuficiente. De aceea, mii de prematuri din toată această ţară trăiesc azi pentru că au fost salvaţi şi de Salvaţi Copiii!”, a mai spus medicul neonatolog sibian.

Până la sfârşitul anului, numărul maternităţilor dotate în cadrul programului de combatere a mortalităţii infantile, derulat de Salvaţi Copiii, se va ridica la 96, cu un total de peste 630 de echipamente, spun reprezentanţii organizaţiei.

„Când am început programul de dotare a maternităţilor, ştiam doar câteva dintre lipsurile pe care sistemul le avea. Treptat, am înţeles că e nevoie de un efort pe termen lung, în care medicii ne sunt cei mai buni parteneri. Lucrăm umăr la umăr, astfel încât să fim cât mai eficienţi şi mai rapizi: când e vorba despre salvarea vieţilor copiilor născuţi prematur, orice minut este crucial. Mecanismul de direcţionare a 20% din impozitul pe profit al companiilor reprezintă un instrument esenţial pentru continuarea campaniei de dotare a maternităţilor şi mizăm pe responsabilitatea socială a companiilor”, a precizat Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv Salvaţi Copiii România.

Pentru că viaţa unor copii care se luptă să trăiască depinde de investiţia pe care o facem în maternităţi, Salvaţi Copiii România lansează un apel către companiile din Romania de a direcţiona 20% din impozitul pe profit către o cauză vitală: dotarea cu echipamente a maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi din România. Persoanele juridice care doresc să sprijine acest demers pot descărca contractul precompletat cu datele de identificare ale organizaţiei AICI.