Povestea "Turnului slăninilor" din Cetatea Greavilor. Tradiţia depozitării slăninii, păstrată de sute de ani într-un sat din Alba | FOTO

Oamenii din localitatea Gârbova şi-au cumpărat lăzi frigorifice de ani buni şi îşi duc viaţa la fel ca orice om din secolul 21. Cu toate acestea, o parte dintre saşii care au mai rămas la Gârbova îşi depozitează slănina în turn, după sărbătorile de iarnă, de dragul păstrării acestei tradiţii.

Astfel, „Turnul Slăninilor” a devenit un punct de atracţie pentru turişti. Cămara din turn este aerată şi lipsită de umezeală, numai bună pentru a păstra, chiar când afară este cald, bucăţile de slănină. Zidurile sunt foarte groase, din piatră, iar lumina pătrunde puţin.

Primarul din Gârbova, Ioan Nedela, a declarat, corespondentului Mediafax, că Cetatea Greavilor, unde se află acest turn, este vizitată anual de peste 400 de persoane, inclusiv din Germania, Austria, Elveţia şi Olanda.

”Vreau să mă ocup, să vorbesc şi cu cei de la Biserica Evanghelică, ca în viitor, să fie un program de vizitare, să se servească o bucată de slănină, cu pâine de casă, cu un rachiu, cu o bucată de brânză tradiţională. Turiştii care urcă în turn să guste o bucată de slănină de acolo, cu rachiu de Gârbova. O mică degustare de produse tradiţionale”, a spus Ioan Nedelea.

La rândul său, profesorul Karl Broos, a declarat că în urmă cu 50 de ani, când s-a mutat la Gârbova, slănina în turn era precum copacii în pădure.

”Toţi îşi duceau produsele de porc acolo mai demult. Sunt locuitor al localităţii Gârbova de 50 de ani şi când am venit eu aici erau toate trei etajele pline cu slănină. Mai e o încăpere în spate, care şi aceea e plină, era slănină cât e omul de înalt. După anii 1980 a început plecarea în masă a saşilor şi atunci a dispărut, încet, această materie de porc, iar în ultimii ani e din ce în ce mai puţină”, a spus Karl Broos.

De asemenea, el a afirmat că oamenii au acum alte posibilităţi financiare, dar mai sunt saşi care îşi duc slănina în turn, de dragul tradiţiei. Depozitarea ei se face după sărbătorile de iarnă, deoarece în această perioadă preparatele de porc se pregătesc, se lasă la afumat, iar pe slănină se pune sare.Pentru a nu încurca bucăţile de slănină fiecare familie avea un loc precis, iar oamenii aveau inclusiv o ştampilă cu propriile iniţiale care se punea după fiecare tăietură, pentru o bună contabilizare.

La intrarea în Cetate, înainte de a urca în ”Turnul Slăninilor”, stau dovadă câteva imagini din 1980, în care se poate observa procedura folosită.

Sătenii aveau voie să-şi ia porţia de slănină din turn doar de două ori pe săptămână, lunea şi vinerea. Când se trăgeau clopotele, era semn că se deschid porţile şi fiecare poate veni să-şi ia merindea.

Cu mult timp în urmă, potrivit localnicilor, sătenii îşi păstrau mâncarea în turn în caz de asediu, acestea fiind proviziile lor. Astfel, pe lângă slănină, mai erau adăpostite şi alimente de bază, precum grâne, fructe, legume, zarzavaturi, dar şi vin, pentru ca apărătorii cetăţii să poată rezista în cazul unor asedii mai lungi.

Cetatea a fost construită în centrul localităţii de către greavul sas Herbord de Wrbow. Reşedinţa nobiliară era fortificată cu un zid care delimita o incintă circulară şi dispunea de un donjon romanic.

În secolul al XV-lea cetatea a fost vândută, devenind proprietatea comunităţii. Donjonul romanic a fost transformat în turn-clopotniţă, gigantic, alb, care se vede şi astăzi de la distanţă.

”Turnul Slăninilor” a fost clădit ca un turn de poartă în urma extinderii cetăţii în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, iar înainte de a adăposti slănina, pe vremuri avea rol de apărare.

Tot în Cetate, mai poate fi vizitat un mic muzeu etnografic, unde sunt expuse costume tradiţionale şi unelte gospodăreşti.

Cetatea Greavilor a trecut printr-un proces de restaurare care s-a încheiat în 2014, tocmai pentru a o introduce în circuitul turistic. Monument istoric şi de arhitectură laică, în prezent cetatea este considerată una dintre cele mai vechi şi mai bine păstrate din Transilvania.