Povestea unei biserici din Sibiu, în care funcţionarii primăriei lucrau în depozitul de slănină

Lăcaşul de rugăciune cu hramul Sfântului Ladislau a fost construit în secolul al XIII-lea, însă cutremurul din 1793, urmat de un puternic incendiu în vara anului 1800, când au ars şi 62 de gospodării, au determinat comunitatea săsească să ridice o biserică nouă şi să o demoleze pe cea veche. Din cele şapte turnuri ce întregeau fortificaţia, au mai rezistat doar trei, potrivit unei postări pe contul de Facebook al Consiliului Judeţean Sibiu.

Trei este şi numărul anilor necesari pentru ca o nouă biserică să fie ridicată, între ctitori aflând-se baronul Samuel von Brukenthal, cel care a şi donat suma de 1.000 de florini, din cei aproape 9.000 cât a costat întreaga lucrare.

Comuna Nocrich a fost odinioară centru administrativ pentru aşezările înşiruite pe Valea Hârtibaciului, între Alţâna şi Marpod, care alcătuiau Scaunul Săsesc Nocrich.

În faţa Bisericii Evanghelice, al cărui turn este unic în zona Transilvaniei datorită formei de con elicoidal, se află profesorul Achim Mihuleţ, fost director al şcolii din localitate, în prezent pensionar şi ghid voluntar. O viaţă întreagă le-a vorbit elevilor săi despre istoria poporului român şi cunoaşte ca-n palmă biserica devenită monument istoric.

„Acesta este Turnul Slăninilor şi al Funcţionarilor”, îşi începe prezentarea fostul dascăl, arătând spre o construcţie gălbuie, aflată la marginea zidului de fortificaţie, care este şi primul obiectiv obligatoriu de bifat: „Are două niveluri: sus, se depozita slănina. Aici, veneau saşii duminica, după slujbă, să-şi ia câte o bucată de slănină. Se tăia în prezenţa paznicului, când se scurta şi bucata de lemn atârnată lângă, care era pe post de măsură. Sub depozitul de slănini, se afla un spaţiu pentru funcţionarii publici. Aici au muncit până în 1900, când a fost construit Sediul Public, unde se mai aflau Jandarmii, Judecătoria şi Primăria”.

Sursa foto: Facebook / Consiliul Judetean Sibiu

Treptele turnului sunt a doua oprire în turul oferit de Achim Mihuleţ: „Fiecare treaptă este realizată dintr-o singură bucată masivă de stejar. Sunt solide şi au fost prinse pe un singur ax, care urcă până la ceasul elveţian din turn, fabricat la 1900, în Berna”.

Odată ce păşeşti în biserică, Iisus pare că te priveşte dintr-un tablou pictat de Franz Neuhauser jr., artist vienez despre care se spune că baronul Brukenthal l-a convins să se mute la Sibiu.

„Tabloul a fost executat în 1816, de către Neuhauser, poate cel mai important pictor din Transilvania acelor vremuri. Este o lucrare frumoasă, care atrage privirile atât prin dimensiuni, cât şi prin expresivitate”, spune dascălul-ghid, arătând spre lucrarea în care Iisus ţine un potir în mână.

Sursa foto: Facebook / Consiliul Judetean Sibiu

Amprenta familiei Brukenthal este prezentă sub forma unui blazon. În fapt, este chiar primul simbol al acestei familii: „Pe amvon se află prima stema heraldică a familiei Brukenthal. Ea a fost realizată de tatăl baronului Samuel von Brukenthal, pe vremea când se numea Brekner. Pentru sprijinul acordat habsburgilor în „Răscoala Curuţilor”, Michael Brekner fost numit, la 1721, jude regal al Scaunului Săsesc Nocrich şi a fost înnobilat , la 1724, sub numele de von Brukenthal”.

În liniştea bisericii, turiştii pot vedea stranele ocupate odinioară de familia Brukenthal, orga realizată de meşterul Samuel Matz, cristelniţa cu decoraţiuni aurite sau clopotele din bronz turnate la Sibiu în 1926, prin contribuţia asociaţiilor evanghelice de bărbaţi şi femei.