Poveşti de la sfârşitul vieţii: ţara occidentală în care se răspândeşte moda „biografului de spital”

Franţa a găsit o modalitate de a atenua lipsa de sens din ultimele clipe ale vieţii şi de a face din fiecare existenţă trăită ceva demn de transmis. Biografii spitalului oferă o şansă tuturor pacienţilor care doresc să lase o urmă.

Valéria Milewski, şefa asociaţiei «Passeur de mots et d’histoires», lingvist la bază, a avut ideea în 2007: „Îmi plac oamenii, poveştile obişnuite şi îmi place să ascult şi să scriu”. Aşa că a luat legătura cu spitalul din Chartres, iar din 2010 este angajată a companiei de sănătate. Scrie aproximativ 20 de biografii pe an, de la 10 la 400 de pagini, apoi le predă persoanei desemnate de pacient după dispariţia acestuia.

În toată Franţa există aproximativ 25 de „biografi de spital” care au urmat exemplul Valériei Milewski, din nordul spre sudul ţării. În luna aprilie, franţuzoaica în vârstă de 50 de ani se va afla la Paris, la Ministerul Sănătăţii, pentru a participa la o conferinţă pregătitoare privind reforma disciplinei sfârşitului de viaţă şi va propune instituirea unei diplome universitare.

Războiul din Ucraina, ziua 1139. Zelenski: Rusia respinge încetarea focului pentru a continua atacurile din Marea Neagră / O delegație ucraineană va merge în SUA săptămâna viitoare pentru a discuta despre acordul privind mineralele

Metro Boomin vine pentru prima dată în România la festivalul Untold

„Văd bolnavi care se transformă”

„Trăim într-o societate în care se spune din ce în ce mai puţin şi în care transmiterea între generaţii slăbeşte. Biografia spitalului există în acest scop: permite repararea vieţii”, spune pentru Parisien.

În spitalul din Chartres, Valéria Milewski sau unul dintre biografii pe care i-a pregătit oferă serviciul gratuit pacienţilor din secţia de hemato-oncologie. „Văd oameni bolnavi care se transformă atunci când se angajează în acest proiect – apreciază medicul Frédéric Duriez -. În felul acesta rămân în viaţă, continuă să existe chiar şi în afara fişei medicale. Ultimele săptămâni sau luni de viaţă au sens”.

Ei lasă o mărturie scrisă, reconstruindu-şi viaţa, astfel încât să poată fi de ajutor celor care rămân, explicând poate acţiuni care ar fi putut răni pe cineva. Biografia spitalului poate fi o modalitate de a repara trecutul, de a cere iertare, de a-i asigura pe cei din familie că plecăm liniştiţi.