Poveştile a doi români fără adăpost, în paginile ziarelor britanice

Daily Mail prezintă povestea unui român fără adăpost, Florinel, în vârstă de 25 de ani şi originar din Timişoara, care a ajuns în Marea Britanie în scopul de a primi tratament pentru o deformare a articulaţiei genunchiului cu care s-a născut. Acesta şi-a lăsat în ţară soţia şi cei doi copii, în vârstă de cinci şi, respectiv, zece ani, şi se deplasează cu un skateboard în Manchester, cântând pentru a primi bani.

"El nu a putut primi ajutorul de care avea nevoie în ţară, aşa că a venit aici (în Marea Britanie, n.red.) şi cântă astfel încât să îşi poată cumpăra reţetele prescrise de medic. El ia două pastile pe zi pentru atenuarea durerii", explică în numele lui o compatrioată, Magdalena, deoarece el nu vorbeşte engleza.

Florinel susţine că nu s-a putut opera la genunchi deoarece nu a avut suficienţi bani, dar că îi place în Marea Britanie, unde oamenii îi oferă adeseori "cafea şi uneori ceva de mâncare pentru a se încălzi".

Florinel nu a putut munci niciodată din cauza diformităţii sale dar îi place muzica şi îi place să cânte din fluier în timp ce cerşeşte. El cântă de zece ani.

The Guardian prezintă povestea unui alt român fără adăpost, Mario, care a reuşit să îşi găsească un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului.

Reportajul realizat de jurnalista Kayte Brimacombe ilustrează modalitatea în care se pot integra persoanele fără adăpost în societatea britanică. Astfel, Mario a evoluat de la stadiul de cerşetor, care dormea în parc, la un om care şi-a asumat destinul şi şi-a făcut un rost în viaţă.