Poveştile lui Valeriu Şuhan: La plesneală cu un şpringar (partea a I-a)

Ancheta era de fapt, mai mult o discuţie nu neapărat amicală, dar lejeră.

Jumate, asta era porecla lui Cristi, un spărgător cunoscut, căzuse într-un dosar obscur în urma căruia luase, prosteşte, câteva luni de închisoare contravenţională pentru un joc de barbut într-o crâşmă din Giuleşti-Sărbi.

Se-ncinsese atât de tare jocul, că a ţinut până dimineaţa. O patrulă s-a sesizat şi a intervenit, prinzându-i pe toţi cu ”ţoc-n poc”. Ghinion de neşansă !

Deşi tânăr, până-n 35 de ani, Jumate avea deja o reputaţie în mediul spărgătorilor, mai precis al ”şpringarilor” de case.

Calm, abil, atent la detalii, răbdător, nu era deloc uşor să-l ”spargi” pe Jumate. Fără ”mort”, adică fără corp delict, n-aveai nici o şansă să scoţi ceva de la el fie şi cu caracter general, darămite să recunoască ceva.

Citise destul de mult, inclusiv în materia dreptului penal şi procedurii penale şi căuta validarea, recunoaşterea acumulărilor sale. Era dispus la compromisuri atunci când putea obţine un avantaj.

Mai avea o adicţie, cafeaua combinată cu ţigara. Greu de satisfăcut în stare de arest.

Judiciariştii de la Capitală s-au gândit să profite. Hai să-l aducem pe Jumate la noi, să-l ”umflăm” puţin, că-i place să fie recunoscut ca ”marcă” şi băiat deştept şi poate, tot o să îl mai stoarcem de câte ceva. N-avem nimic de pierdut, şi-au zis ei.

Până la urmă ce ne costă, îl scoatem din arest la o vrăjeală, o cafea bună, o ţigară, o mai lăsăm pe mă-sa să-i aducă de mâncare şi aia e ! Mai aflăm de prin lumea interlopă din Capitală, care cu cine, de unde şi până unde, cum, de ce, chestii de-astea aparent neimportante, dar extrem de valoroase la o adică.

Nu era foarte ortodox în raport cu regulamentele, dar dacă te ţii numai de ele, pa, informaţii.

A cunoaşte despre ceea ce se mai întâmplă prin lumea infractorilor era, este şi va fi extrem de important pentru orice poliţie din lume, oricum se va fi numind ea. Orice informaţie cât de nesemnificativă la prima vedere, dă măsura cunoaşterii în amănunt a lumii ăleia, ceea ce pentru membrii ei poate fi impresionant într-un anumit moment. O vorbă aruncată aparent aiurea, bă, ce mai face văr-tu, s-a-mpăcat cu smiorcăita aia care-l tot lasă cu ochii-n soare, era de multe ori suficient ca cel vizat să intre la idei în legătură cu gradul de cunoaştere a sa din partea poliţiei. Era un joc informativ care presupunea, totuşi, un oarecare talent, inclusiv dramatic.

Bineînţeles că Jumate era bănuit într-o grămadă de fapte, dar probe, nimic, nexam.

Maică-sa venea cam la două-trei zile, de fiecare dată, cu taxiul. Unul dintre ofiţeri, absolut întâmplător, a remarcat că taxiul ăla era condus de o femeie. Aceeaşi ! Atunci nu i s-a părut important, dar remarca rămăsese.

Într-una dintre aceste vizite, mama lui Jumate începe zicând, mamă, Laura mi-a spus că..., moment în care Jumate o întrerupe brusc spunând, care Laura mamă, lasă-mă cu poveştile, eu sunt la belea şi tu baţi câmpii, continuând într-o cu totul altă direcţie, ca o încercare abilă de deturnare a subiectului. Faţa femeii exprima nu neapărat surprindere, ci teama de a fi scăpat un porumbel pe gură.

Treaba n-a rămas neobservată. Deci, Laura... Who the f.... is Laura ?

Mai ales că în timpul discuţiilor, Jumate zisese că e în continuare cu mai vechea lui concubină, una Mariana, casieră la o casă de comenzi.

După câteva zile, mama omului nostru a venit din nou.

Doamnă, zice subofiţerul de la poartă, n-avem ce face, trebuie să mai aşteptaţi. Poate, să mai staţi vreo juma’ de oră, o oră. Femeia s-a supus şi a rămas în sala punctului de control de la intrare. 

Acolo, se afla un tip şi el cu o pungă cu alimente, ţigări etc. care a intrat în vorbă cu ea, de una, de alta, bla, bla şi care aşa, confidenţial, i-a spus că îl are pe fra-su arestat şi-i mai aduce una-alta. O vrăjeală.

Ca din întâmplare, la ieşire cei doi se reîntâlnesc şi ce să vezi, tipul acela mergea în acelaşi cartier unde stătea mama lui Jumate. O roagă să-l ia şi pe el cu taxiul dacă tot merg în aceeaşi direcţie.

La întoarcere, ofiţerul, căci tipul ăla era ofiţer, băgat pe fir pentru eventual, informaţii suplimentare despre relaţia dintre mama lui Jumate şi şoferiţa de taxi, zice, bă, pe şoferiţă o cheamă Laura ! Şi e iubita lui Jumate ! Hai, nu ne da vestea asta...