Prahova: Procesul vameşilor acuzaţi de fapte de corupţie, ajuns la al 50-lea termen

Luni, la Secţia penală a Tribunalului Prahova, a avut loc al 50-lea termen dintr-un dosar început în decembrie 2006 şi aflat în primul stadiu procesual, cel de fond, dosar în care procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au trimis în judecată 18 persoane, printre care adjunctul şefului Biroului vamal Ploieşti şi alţi 15 vameşi, acuzaţi că au primit mită câte 9.000 de euro fiecare timp de doi ani şi opt luni, între timp doi dintre inculpaţi decedând.

La termenul de judecată de luni, procurorii au solicitat schimbarea încadrării juridice pentru una dintre inculpate, iar instanţa de judecată a dat un nou termen, pentru data de 28 martie 2011, a declarat corespondentului MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Tribunalului Prahova, judecătorul Alice Harhoi.

Termenul de judecată din data de 28 martie va i, astfel, al 51-lea în acest proces. Potrivit portalului oficial al instanţelor de judecată din România, dosarul în care cei 16 vameşi şi doi comisionari vamali sunt judecaţi pentru fapte de corupţie a avut până la data de 20 februarie inclusiv 50 de termene de judecată, cele mai multe dintre acestea finalizându-se cu amânare.

Prezent, luni, la Tribunalul Prahova, avocatul Doru Viorel Ursu, care este apărătorul unora dintre inculpaţi, a arătat în faţa instanţei de judecată că îşi doreşte ca acest proces, care trenează de cinci ani, să se judece şi că, de la deschiderea acestui proces, în decembrie 2006 şi până în prezent doi dintre inculpaţi au murit.

Ulterior, Doru Viorel Ursu a declarat corespondentului MEDIAFAX că dosarul este unul "improvizat" şi că dovada "precarităţii" modului în care acesta este instrumentat este faptul că, după cinci ani de proces, procurorii solicită schimbarea încadrării juridice pentru un inculpat.

"Este un dosar improvizat, care se târăşte de cinci ani întrucât instanţa cauţionează erorile Parchetului. Avem deja doi inculpaţi care au murit, una din cauze fiind şi stresul şi arestările abuzive la care au fost supuşi, dovadă că au fost ulterior eliberaţi. Dovada precarităţii este că după cinci ani Parchetul schimbă încadrări juridice, iar martori care au declarat altfel decât s-a dorit au fost supuşi unei noi anchete” a declarat Doru Viorel Ursu.

Acesta a adăugat că unul dintre decedaţi, respectiv inculpatul Liviu Jianu, fost adjunct al şefului Biroului Vamal Ploieşti, era unul dintre clienţii săi.

Ursu a mai spus că în cariera sa profesională care are peste 30 de ani nu a avut un proces mai lung decât acesta şi că de doi ani solicită instanţei ca acest proces să se judece, dar că "nu există curajul" pentru ca acest lucru să se întâmple. Doru Viorel Ursu a mai spus că, foarte probabil, după finalizarea acestui proces în România "va fi deschis un nou proces la Strasbourg".

În 5 decembrie 2006, procurorii DNA au trimis în judecată 18 persoane, printre care adjunctul şefului Biroului vamal Ploieşti şi alţi 15 vameşi, acuzaţi că au primit mită câte 9.000 de euro fiecare timp de doi ani şi opt luni, după ce toţi aceştia fuseseră ridicaţi în luna octombrie a acelui an, duşi la audieri, apoi la instanţe pentru emiterea de mandate de arestare.

În acest dosar sunt judecaţi pentru luare de mită Liviu Jianu - adjunct al şefului Biroului Vamal Ploieşti, Silvia Chiru, Nicolae Oprea, Emil Horobeţ, Carmen Dumitru, Danilea Barbu, Dumitru Branga, Viorel Duţu, Nicolae Şitoianu, Mircea Preda, Ion Roman, Cristian Firimiţă, Vasile Necula, Matilda Rădulescu - casier la Biroul Vamal Ploieşti, Traian Zărnescu, Nicolae Stan şi Justina Stănilă, iar Lucia Simionescu - declarant vamal la societatea de comisionariat vamal Unitehnica, pentru dare de mită

Potrivit procurorilor, în perioada 2004 - august 2006, cei 16 lucrători vamali de la Biroul Vamal Ploieşti au pretins şi primit, în repetate rânduri, bani şi bunuri de la declaranţi vamali în scopul de a le facilita (urgent) îndeplinirea formalităţilor vamale.

Lucia Simionescu, angajată a societăţii de comisionariat vamal Unitehnica, a dat, în repetate rânduri, bani şi bunuri lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Ploieşti, pentru a finaliza cât mai rapid documentele vamale întocmite clienţilor săi, agenţi economici, care efectuau operaţiuni de import-export şi pe care-i reprezenta în relaţia cu vama.

De asemenea, ancheta a relevat faptul că Justina Stănilă, în calitate de declarant vamal la societatea de comisionariat vamal Wim Bosman, a primit, în repetate rânduri, sume de bani de la agenţii economici, pe care-i reprezenta în relaţia cu Biroul Vamal Ploieşti, în scopul de a urgenta (întocmirea documentaţiei) formalităţile vamale pentru aceştia.

Probatoriul administrat în dosar a relevat că activitatea infracţională a avut loc într-o lungă perioadă de timp, după un plan bine elaborat în ceea ce priveşte mecanismul de percepere a mitei, actul de serviciu fiind întârziat ca urmare a neremiterii banilor. S-a ajuns astfel ca inculpaţii să facă din exercitarea atribuţiilor de serviciu o sursă constantă de venituri ilicite, susţin anchetatorii.

Printre stratagemele des folosite de lucrătorii vamali se numărau refuzul de a da liber la vamă mărfurilor, prin invocarea unor motive, cum ar fi: traducerea incorectă a actelor, nefuncţionarea sistemului lor de operare etc. De îndată ce reprezentanţii societăţilor comerciale răspundeau cererii vameşilor de a le da bani, liberul la vamă era acordat, fără a mai solicita documentele pe care le invocaseră anterior.

Procurorii susţin că pentru îndeplinirea formalităţilor vamale, în cele mai multe cazuri, societăţile comerciale (în mod direct sau prin intermediul declaranţilor vamali) au fost obligate să dea mită, pentru ca aceste formalităţi să se desfăşoare mai rapid. Mita era dată fie sub formă de sume de bani, fie în bunuri, cum ar fi sticle de vin, pungi cu miere, pungi cu cafea, răcoritoare, bluze de damă, cămăşi bărbăteşti confecţionate de firme importante, produse cosmetice, încălţăminte.

Fiecare declarant vamal îşi avea clienţii săi (societăţi comerciale), care, atunci când lăsau documentele pentru întocmirea declaraţiei vamale, lăsau declarantului vamal şi diferite sume de bani, cuprinse între 300.000-800.000 de lei vechi sau bunuri, pentru a le da vameşilor care lucrau documentele respective. În situaţia în care declarantul vamal ori agentul economic nu dădea mită, lucrătorii vamali găseau diverse pretexte pentru a încetini circuitul declaraţiilor vamale.

De fapt, darea şi luarea de mită era un fapt atât de obişnuit încât nici declaranţii vamali, nici vameşii nu se fereau unii de alţii (de exemplu, în biroul SC Unitehnica lucrau 11 angajaţi), nici măcar atunci când în birou se aflau persoane străine.

Faptul că lucrătorii Biroul Vamal Ploieşti şi declaranţii vamali din cadrul societăţilor de comisionariat vamal îşi desfăşurau activitatea în acelaşi imobil, şi specificul muncii, au favorizat dezvoltarea unor relaţii neprincipiale, bazate în special pe co-interesarea materială a lucrătorilor vamali în scopul urgentării formalităţilor vamale şi acordării liberului de vamă în timp foarte scurt.

Procurorii au propus instanţei confiscarea sumei de 320.000.000 de lei vechi (9.000 de euro) de la fiecare inculpat (lucrător vamal) în parte.

Această sumă reprezintă obiectul luării de mită de către inculpaţi în perioada 2004 - august 2006 şi a fost calculată, prin aproximare, având în vedere declaraţiile denunţătorilor şi martorilor audiaţi în cauză, în modul următor: suma de bani cea mai mică pe care un lucrător vamal o primea într-o zi de lucru drept mită, respectiv 500.000 de lei vechi înmulţită cu zilele lucrătoare (din care s-a scăzut concediul de odihnă pe fiecare an), pe timp de doi ani şi opt luni (perioada 2004 - august 2006), rezultă suma de 320 de milioane de lei (9.000 de euro) de vameş.

Acest dosar se află încă în prima etapă a procesului, la Tribunalul Prahova, având termen de judecată 28 martie 2011.