Parchet: Susţinerea Js1 faţă de starea de sănătate a lui Vîntu, o discriminare pozitivă

Judecătoarea care a decis eliberarea lui Sorin Ovidiu Vîntu a invocat ca motiv de eliberare a lui Vîntu faptul că lipsa de mobilitate a acestuia, imobilizat într-un scaun rulant, îl pune în situaţii ce presupun un efort suplimentar considerabil pentru a se adapta traiului într-o cameră de deţinere nedotată pentru persoane cu handicap.

„Considerăm că, faţă de dispoziţiile articolului 139 indice 1 Cod procedură penală, starea de sănătate a inculpatului nu are relevanţă sub aspectul menţinerii măsurii preventive, cu atât mai mult cu cât orice aspect legat de boală şi respectiv tratamentul inculpatului se soluţionează pe cale administrativă de către administraţia locului de deţinere”, a arătat Parchetul, în motivele de recurs faţă de decizia de eliberare a lui Vîntu.

Idei de vacanțe. Antalya este orașul cu cele mai multe plaje curate din lume

Depozit improvizat cu 40 de tone de substanțe periculoase, descoperit în Arad

Mai mult, Parchetul a afirmat că susţinerea instanţei potrivit căreia starea de sănătate şi lipsa de mobilitate a inculpatului sunt aspecte care să determine revocarea arestării preventive nu este altceva decât o discriminare pozitivă faţă de un inculpat sănătos aflat într-o situaţie similară.

Judecătoarea Graţiela Lăzureanu, de la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, susţinea în motivarea deciziei sale de eliberare a omului de afaceri că în ceea ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaţilor Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar, ea reţine că, potrivit practicii constate a Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, este unanim admis că trecerea timpului prin sine însăşi duce la stingerea rezonanţei sociale negative a faptelor.

În replică, Parchetul a arătat că atâta timp cât este justificată luarea arestării preventive faţă de o persoana care este doar bănuită de săvârşirea unei infracţiuni, cu atât mai mult se impune luarea unei măsuri privative de libertate în cazul perseverenţei infracţionale. „În acest sens, Curtea de la Strasbourg a admis în cauza Pihlak versus Estonia din 21 iunie 2005 că atunci când o persoană arestată este pusă în libertate sub cauţiune, iar în acest interval de timp comite o noua infracţiune, este justificată menţinerea sa ulterioara în stare de arest, existând o probă a riscului de a comite noi infracţiuni”, a indicat Parchetul.

Js1 susţinea că, în speţă, a intervenit după arestarea inculpaţilor o situaţie nouă care este aptă să stingă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta lăsarea lor in libertate. Astfel, potrivit acuzării, partea vătămată a fost şantajată să dea o sumă de bani şi să aibă o anumită atitudine in derularea unui contract de management incheiat intre SC Asesoft SA şi SC Realitatea Media, inculpaţii săvârşind actele de intimidare, „deoarece Sorin Ovidiu Vîntu era direct interesat in derularea contractului in condiţiile in care membrii familiei sale erau acţionari majoritari”.

„Este notorie împrejurarea că după arestarea preventivă familia inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu a vândut acţiunile pe care le deţinea la SC Realitatea Media, iar în consecinţă, nu se mai poate reţine că acesta are un interes actual în derularea acelui contract, deci nu mai există niciun interes de natură să îi determine pe inculpaţi să intervină într-un mod sau altul în derularea contractului”, aprecia judecătoarea Lăzureanu.

În opinia sa, rezultă că lăsarea in libertate a inculpaţilor nu mai poate constitui un pericol pentru activitatea părţii vătămate. Alte elemente (care fiind coroborate cu stingerea rezonanţei sociale ca urmare a trecerii timpului şi cu incetarea stării de pericol pentru activitatea comercială a părţii vătămate ca urmare a vinderii acţiunilor) conduc la concluzia că menţinerea stării de arest nu mai corespunde scopului procesului penal în sensul articolului 136 Cpp, mai nota judecătoarea

În acest sens erau invocate de judecătoare: „starea evident deteriorată a sănătăţii inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu; lipsa de mobilitate a inculpatului care este imobilizat într-un scaun rulant îl pune pe acesta în situaţii ce presupun un efort suplimentar considerabil pentru a se adapta traiului într-o cameră de deţinere care nu este dotată cu instalaţiile necesare unei persoane cu handicap”.

„Aşadar, din această perspectivă, odată cu trecerea timpului şi având în vedere că inculpatul nu mai poate reprezenta un factor de presiune pentru partea vătămată după vânzarea acţiunilor, instanţa reţine că eforturile pe care le depune inculpatul pentru a se adapta vieţii în camera de detenţie apar ca disproporţionate raportat la scopul procesului penal”, spunea judecătoarea Graţiela Lăzureanu.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Ilie Ion Cezar concluzia judecătoarei era că „menţinerea în stare de arest nu mai corespunde scopului procesului penal este conturată şi de actele nou depuse în faţa instanţei (acte de studii, contract de muncă)”.

„Rezultă din conţinutul acestora că inculpatul are o pregătire profesională fiind absolvent de studii superioare, iar la data faptei desfăşura activitate în baza unui contract de muncă. Aceste elemente coroborate cu lipsa antecedentelor penale nu mai susţin datele iniţial prezentate cu privire la persoana inculpatului în sensul de «persoană cu anturaj dubios»”, scria judecătoarea în decizia sa.

În consecinţă, instanţa Js1 constata că a încetat starea de pericol pe care ar reprezenta-o pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaţilor şi că starea de arest nu mai corespunde scopului procesului penal.

Parchetul a demontat punct cu punct argumentele reţinute de Js1, iar Tribunalul Bucureşti a admis contestaţia acuzării, astfel că Vîntu şi Cezar rămân în arest, după 60 de zile mai putându-se pune în discuţie legalitatea măsurii arestării.

Marţi, Graţiela Lăzureanu de la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a decis ca Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar să fie judecaţi în stare de libertate, însă cei doi au rămas în arest întrucât Parchetul a declarat recurs, care s-a soluţionat, joi, de către Tribunalul Capitalei.

Luni, Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, pentru şantajarea managerului Realitatea TV Sebastian Ghiţă, iar Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a fost sesizată să se pronunţe cu privire la legalitatea măsurii preventive, care urma să expire vineri.

Procesul celor doi începe în 10 iunie la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, ei urmând a fi judecaţi în stare de arest.

Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, luni, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar, pentru şantaj.

Potrivit acuzării, în perioada martie – aprilie 2011, inculpaţii Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar l-au constrâns, prin ameninţare, pe Sebastian Ghiţă, parte vătămată în dosar, să le remită suma de 150.000 de euro ori să accepte denunţarea unui contract cu scopul obţinerii injuste, în folosul lor de beneficii materiale cu consecinţa prejudicierii părţii vătămate.

Concret, constrângerea a fost realizată de către inculpaţi, prin ameninţarea cu uciderea părţii vătămate, a familiei sale, respectiv compromiterea imaginii publice. Mijloacele întrebuinţate, datorită succesiunii presiunilor exercitate, au fost de natură să creeze temere părţii vătămate, astfel încât aceasta a remis suma de 150.000 de euro. Prin intermediul inculpatului Ion Ilie suma de bani urma să ajungă la inculpatul Vîntu în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste, fiind urmărit de ambii inculpaţi, care ar fi beneficiat de acest avantaj ilicit.