Preşedintele Academiei Române, despre Catedrala Mântuirii Neamului: "Preamăreşte Ortodoxia"

Potrivit istoricului din fruntea Academiei, "Românii sunt astăzi, conform canoanelor Marii Biserici aflate încă în vigoare, al doilea popor ortodox ca mărime din lume, după poporul rus".

Istoricul Ioan-Aurel Pop declară, într-un interviu acordat publicaţiei Lumina, că ridicarea catedralei este modul ideal prin care Centenarul Unirii capătă sens: "La un secol de la Marea Unire, la aproape un secol de la ridicarea la rang de Patriarhie (în 1925) şi la aproape un secol şi jumătate de la recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, construirea Catedralei Naţionale încununează o întreagă lucrare a poporului român asupra lui însuşi (cum ar fi spus Nicolae Bălcescu) şi ne aşază în rând cu lumea".

"Planul Domnului a fost acesta: să izbutim marea lucrare în Anul Centenarului Marii Uniri, ca să putem, peste alte centenare de la înfăptuirea actului sublim din 1918, să dovedim vrednicia unui popor creştin situat la Dunăre şi în Carpaţi. Noi, românii, suntem nărăviţi să ne autoflagelăm şi să ne nimicnicim singuri, dar Domnul nu ne lasă, atunci când se cuvine să fie aşa, să ne pierdem cumpătul şi ne conduce şi spre gesturi de glorie", mai spune Ioan-Aurel Pop.

În interviul acordat ziarului Patriarhiei Române, Ioan-Aurel Pop răspunde şi criticilor proiectului şi spune că oricine pune în opoziţie catedrala faţă de alte instituţii publice nu este creştin:

"Cei care contrapun catedrala altor construcţii (instituţii) nu sunt creştini şi nu ştiu că cea mai înaltă şcoală şi cea mai trainică sănătate nu sunt cele ale trupului, ci ale sufletului. Vindecarea odras­lelor umane de ignoranţa minţii (întunecimea) şi de bolile trupeşti (suferinţa fizică) nu se face numai în şcolile instituţionalizate de stat sau numai în spitalele slujite de medici, ci şi în biserici. Chiar şi filosofii greci precreştini ştiau că vindecarea trupului fără lucrarea asupra sufletului este înşelătoare, neputincioasă şi sortită eşecului. Nu din pricina catedralei nu avem noi şcoli şi spitale destule, ci din alte pricini. Ba, aş spune că nu lipsa de şcoli şi spitale este necazul nostru cel mare acum, ci golirea lor de profesori, de elevi suficienţi şi de medici. Iar neştiinţa de carte, abandonul şcolar, analfabetismul funcţional, plecarea medicilor şi asistenţilor medicali peste mări şi ţări nu se datorează prea multor biserici şi nici credinţei prea arzătoare", declară preşedintele Academiei Române.