PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea | Noul război rece nu se mai poartă cu secera şi ciocanul, ci sub ”culorile curcubeului”, stindardul LGBTQ

Uitîndu-mă la ce anume se dezbate la Bruxelles şi care sînt temele arzătoare ale lumii occidentale, am senzaţia că trăiesc într-o lume crepusculară şi absurdă, departe de înţelegerea mea. Problema identitară a unei minorităţi a devenit marca majorităţii şi comunitatea LGBTQ e ”sex-simbolul” Parlamentului European. Acum nu mai e suficient să-i înţelegi şi să accepţi că unii semeni sunt gay  şi queer, trebuie să le declari şi iubire. Dacă nu poţi fi homosexual, trebuie să fii cel puţin homofil.

Ungaria nu cedează, Europa contraatacă, Orban răspunde

Există şi zone în care curentul dominant acum în Europa, care mărşăluieşte sub stindardul ”raportului Matici” şi al grupului RENEW Europe, condus de românul Dacian Cioloş, lărgind limitele propagandei pro-LGBTQ pînă în şcoli, a întîmpinat o rezistenţă fermă. Cel mai bun exemplu este Ungaria lui Viktor Orban, unde acesta nu vrea ca homosexualitatea să fie propagată în rîndurile minorilor. Premierul ungar Viktor Orban a respins criticile conform cărora noua lege ar afecta drepturile persoanelor LGBTO. ”Legea nu priveşte homosexualii, ea priveşte modul în care părinţii doresc să facă educaţia sexuală a copiilor lor”.

Dar Comisia Europeană e hotărîtă să facă ordine la Budapesta şi l-a supus pe premierul ungar unui adevărat linşaj politic şi mediatic.

La rîndul lui, Orban vrea să facă ordine în Europa, unde, spune el, ”guvernul” de la Bruxelles ”construieşte un super-stat pentru care nimeni nu şi-a dat acordul”. Europa e acum ruptă, între est şi vest, între tradiţia creştină încă puternică în răsăritul şi centrul ei şi noua religie a ”corectitudinii politice”, care mărşăluieşte sub culorile curcubeului, steagul simbol al comunităţii LGBTQ.

Discriminarea pozitivă a minorităţilor sexuale este noul stindard european, de sub care oficialii europeni avertizează Budapesta că, dacă nu se supune, ar putea fi chemată în faţa Curţii de Justiţie a UE.  Ameninţările politicienilor din vest la adresa Ungariei au curs în valuri şi nu le mai reiau. Mai recent, unii eurodeputaţi şi Suedia au făcut presiuni, pentru a fi aplicate Ungariei sancţiuni economice, dar, cu o undă de regret, oficialii de la Bruxelles au răspuns că aşa ceva nu se poate. Nu e prevăzută o asemenea situaţie.

Miercuri, Comisia Europeană a transmis un nou avertisment Ungariei, pentru ca aceasta să renunţe la legea recent dată de guvernul Orban şi adoptată de Parlamentul de la Budapesta, prin care se interzice promovarea homosexualităţii în şcoli. Ceea ce altădată ar fi părut firesc, acum e criticat la Bruxelles, unde se consideră că aceasta ar discrimina persoanele LGBT. Legea din Ungaria care prevede că ”pornografia şi conţinuturile ce reprezintă sexualitatea sau promovează devierea de la identitatea de gen, schimbarea de sex şi homosexualitatea nu trebuie să fie accesibile celor cu vîrste sub 18 ani” e un act normativ considerat la Bruxelles drept ”discriminator” şi contrar valorilor europene. Vera Jurova, vicepreşedinta Comisiei Europene ”pentru valori şi transparenţă” a spus că aşteaptă răspunsul autorităţilor ungare, ”preferabil anunţul că această lege nu va intra în vigoare, ceea ce ar fi dorinţa mea cea mai de preţ”.

Nu s-a întîmplat aşa. A venit în schimb o scrisoare a lui Vikor Orban, apărută în regim publicitar în ”Le Figaro” şi alte ziare occidentale (patru publicaţii de mică importanţă, de tipul ”The Times of Malta”, au refuzat să o publice – şi acest act de cenzură a stîrnit un val de admiraţie...). ”Noi spunem NU, unui imperiu european”', afirmă Orban în primul punct al manifestului guvernului de la Budapesta. Integrarea europeană trebuie să fie un mijloc şi nu un scop în sine, iar în UE ”deciziile trebuie luate de liderii aleşi, nu de ONG-uri”, statul de drept trebuie să fie un atribut suveran, nu unul ”externalizat”.

Răspunsul guvernului Orban e ferm şi clar. Manifestul conservator suveranist al lui Viktor Orban afirmă că democraţia europeană ”trebuie restabilită”, că Parlamentul European a intrat pe o ”cale fără ieşire” şi ”reprezintă exclusiv propriile sale interese, ideologice şi instituţionale”, în raport cu care ”trebuie consolidat rolul parlamentelor naţionale”. Totodată, nu renunţă faţă de pretenţiile Bruxelles-ului, de a permite propaganda LGBT în şcoli.

Cehia şi Polonia sînt şi ele pe cale să-l urmeze pe Orban. Numai România mărşăluieşte docilă sub stindardul ”curcubeului”, unde a fost plasată de alianţa ciudată, ca un ”anus contra naturii”, dintre Dacian Cioloş, care poartă acest stindard la nivel european şi premierul Cîţu de la Bucureşti, care a promovat prin ordonanţă predarea ”educaţiei sexuale” în şcoli.

E ceea ce prefigurează viitoarea ”alianţă a dreptei”, între USR-PLUS şi PNL, cînd şi dacă acestea vor fi conduse de Cioloş şi Cîţu, care ar putea fuziona chiar într-un ”partid unic” progresist, cu totul pe placul Europei. Noi ne-am obişnuit cu asemenea atitudini. În România, cultura obedienţei faţă de ”Înalta Poartă”, mutată acum la Bruxelles, face parte şi ea din tradiţie.

Războiul ”catehizării” LGBT

Împotriva lui Victor Orban, acum ”inamicul public nr.1”, mai mult decît Putin şi Lukasenko, a început un linşaj mediatic puternic în occident. O analiză publicată pe site-ul progresist ”Vox”: spune că ”războiul premierului maghiar Viktor Orbán cu identităţile comunităţii LGBTQ este dus contra democraţiei şi că e mai mult decît un război cultural”,  că premierul ”vrea să-şi impună regimul autoritarist. Noile reglementări anti-LGBTQ - adăugate unei legislaţii mai aspre privind infracţiunile sexuale asupra copiilor sînt parte a unor atacuri mai ample la adresa comunităţii queer, menite să întărească regimul lui Orbán, unicul guvern non-democratic din UE”. Articolul, cu pretenţii de analiză nu pomeneşte nimic despre tradiţia creştină, dominantă încă în estul şi centrul Europei şi contrară propagandei LGBTQ.

Textul din ”Vox”, site-ul de peste ocean, mai susţine că aceste ”critici venite din Europa sînt de natură să-i consolideze lui Orban strategia de demonizare îndreptată asupra minorităţilor sexuale, întrucît îi scoate în prim-plan argumentul fundamental - Ungaria, campion al familiei creştine versus UE, globalistă şi păgînă. Noile reglementări din Ungaria sînt cuprinzătoare şi interzic educaţia privind sexualitatea LGBTQ în şcoli, programele TV care popularizează conţinut LGBTQ sînt restrînse-le la anumite intervale orare”.

Nu ştiu de ce, dar toate aceste înşiruiri de ”acuzaţii” mie mi se par atribute ale normalităţii, faţă de noua ”catehizare” LGBTQ. Poate tocmai de aceea spuneam că am senzaţia că trăiesc într-o lume crepusculară şi absurdă, departe de înţelegerea mea

Tradiţiile nu sînt numai atracţii turistice, pentru occidentalii care şi le-au pierdut, trasnformîndu-şi-le într-o peltea transfrontalieră care a estompat specificul naţional. Nu se reduc la costume populare şi obiceiuri încă păstrate. Ele sînt, în ţările care timp de o jumătate din secolul trecut s-au aflat sub dominaţia Moscovei, un reflex, o manifestare a identităţii şi a independenţei naţionale, o formă a rezistenţei, prin prezervarea valorilor tradiţionale în faţa oricărui tăvălug ideologic, fie el comunist sau neomarxist. Şi acestea sunt încă puternice în această zonă europeană.

Oficialii de la Bruxelles (şi nu numai ei) se miră descoperind acum, în centrul şi estul Europei, o lume străină de ”valori europene”, de ”doctrine unificatoare”, precum acelea ale corectitudinii politice, noua religie a lumii care tinde să ia locul creştinismului. Europa, ca şi ”lumea progresistă” a Americii nu înţeleg că acesta e un reflex natural, al unor naţiuni aflate o jumătate de veac sub robia hegemonică a comunismului ”nivelator”, cu care, instinctiv, oameni şi instituţii din centrul şi răsăritul ei răspund la o tendinţă pe care o resimt drept similară.

Pentru mulţi oameni din această parte a lumii, printre care mă număr, neomarxismul, cît şi stindardele sub care el îşi poartă luptele, precum ”Black Lives Matter” şi ”curcubeul” LGBTQ sînt binecunoscute, ca făcînd parte dintr-un război ideologic din care abia am ieşit. După războiul cu Moscova, soarta celui cu Bruxelles-ul şi ”intelighenţia” americană progresistă e departe de a fi decisă. Taberele sînt atît de inegale, încît numai Dumnezeu poate şti cine va cîştiga.