Prima monografie a serviciilor de urgenţă, de la birja medicului de jurnă, la serviciile SMURD

Monografia "Serviciile chirurgicale de urgenţă din Bucureşti-etape istorice şi semnificaţia lor", semnată de profesorii Mircea Beuran şi Benone Duţescu, oferă, după cum spun autorii, o lectură reconfortantă într-o problemă atât de gravă cum este aceea a urgenţelor chirurgicale, a sistemului de organizare a lor şi în primul rând a bogăţiei experienţei acestor "truditori ai medicinii româneşti", dobândită, uneori, în condiţii deosebit de aspre. Este o pledoarie reuşită pentru păstrarea patrimoniului naţional, evidenţiindu-se spiritul academic ce a dominat în trecut viaţa ştiinţifică medicală şi care a dat roade de-a lungul timpului, au spus autorii în cuvântul introductiv.

Lucrarea a apărut sub egida Academiei Române, motiv pentru care de la festivitatea de lansare a monografiei nu a lipsit preşedintele acestei instituţii, Ionel Haiduc.

"Este foarte importantă existenţa unei monografii privind sistemul sanitar de urgenţă din România. Fiecare instituţie ar trebui să aibă o asemenea monografie", a spus academicianul Ionel Haiduc.

Cei prezenţi la eveniment aveau toţi câte o amintire legată de Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Dacă Nicolae Minovici reuşeşte în 1906 să înfiinţeze Societatea de Salvare din Bucureşti şi să aibă prima salvare de tip trăsură, un spital de urgenţă va exista abia în 1933. Astfel, pornind poveştile de la birja medicului de jurnă, autorii au ajuns la serviciile SMURD, aducând-şi aminte că Spitalul de Urgenţă Floreasca nu era dorit de nimeni până la cutremurul din 1977, când directorul de atunci, profesor doctor Andrei Firică, l-a rugat pe primarul Capitalei să îl aducă pe Nicolae Ceauşescu să vadă cât de utilă este această unitate sanitară. Astăzi, viaţa medicală nu mai poate fi concepută fără Spitalul de Urgenţă Floreasca, reper în sistemul sanitar bucureştean.

Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila", Florian Popa, şi-a amintit, nu fără emoţii, de anii '70, când lucra intern la Spitalul Floreasca, dar mai ales de faptul că tot aici a pus pentru prima dată mâna pe bisturiu.

"Spitalul Floreasca este un spital fanion. Nu oricine îşi doreşte un spital de urgenţă şi nici oricine nu poate lucra într-o astfel de unitate. Urgenţa are un singur părinte, care se cheamă Spitalul de Urgenţă Floreasca", a spus Popa.

"Medicina românescă rămâne în topul medicinei europene, indiferent cât încearcă unii s-o denigreze", a adăugat şi academicianul Constantin Popa.

Rând pe rând, vorbitorii, medici ai spitalului, beneficiari ai serviciilor medicale de la Urgenţă Floreasca sau doar stagiari prin spital, au "rescris monografia" prin propiile lor trăiri şi experienţe.

În monografia de 249 de pagini sunt analizate etapele istorice ale serviciilor chirurgicale de urgenţă din Bucureşti pe durata a mai bine de un secol, de la modesta birjă cu cai şi sanitarul de urgenţă pe bicicletă, la moderna ambulanţă de tip A, B sau SMURD, de la Spitalul de Urgenţă cu 50 de paturi amenajat în localul propriu al Salvării, la moderna clinică de chirurgie plastică, microchirurgie reconstructivă şi arsuri, la Spitalul de Copii "Grigore Alexandrescu" sau la clinica modernă de chirurgie de urgenţă de la Floreasca.

"Este distanţa istorică ce încorporează munca anonimă sau personalizată a celor ce s-au dedicat cu folos activităţii urgenţelor chirurgicale - adulţi şi copii. Este o carte document, o carte a certitudinilor şi a seperanţelor pentru viitor", a spus profesorul Beuran, în încheierea festivităţii.