Prima reacţie a Elenei Udrea după condamnarea sa în prima instanţă: „Sunt şocată! Am fost condamnată pe legi care nu există”/ „O blestem pe judecătoare”

Elena Udrea a declarat, marţi, că s-a întors în ţară cu convingerea că lucrurile în justiţie s-au schimbat, dar a aflat că acest lucru nu s-a întâmplat.

„Pentru mine a fost un şoc. M-am întors în ţară cu convingerea că ceva s-a schimbat”, spune Elena Udrea, la Antena 3.

Fostul ministru afirmă că este liniştită pentru că, în acest proces, a făcut tot ce s-a putut face pentru a-şi dovedi nevinovăţia.

„Am făcut tot ce se putea face. Am adus toate probele care se puteau aduce ca să demonstrez că acuzaţiile procurorilor Bulancea şi Kovesi erau rupte de realitate”, a mai spus Udrea.

Elena Udrea afirmă că deşi instanţa recunoaşte că nu există text de lege care să o incrimineze, judecătoarea a condamnat-o în baza unor discuţii despre raportul Greco.

„Vă dau un exemplu pentru care sentinţa aceasta a fost un şoc pentru mine. Instanţa recunoaşte că nu exista reglementare legală pentru luarea de mită pentru altul, aşa cum a fost descrisă fapta pe care eu aş fi săvârşit-o . Deci judecătoarea aceasta (...) recunoaşte că nu exista text de lege care să mă incrimineze şi cu toate acestea spune că nu ştiu ce discuţie din nu ştiu ce raport Greco din anul 2010, autorităţile române, nu ştim care, au spus că deşi nu există această prevedere, totuşi, legislaţia românească acoperă şi posibilitatea de luare de mită pentru altul. Textul acesta apare în Codul Penal din 2014. Deci în 2009, când procurorii mă acuză că aş fi instigat nişte colegi de partid să solicite plata unor panouri de campanie la referendum pe care era mesajul scris „Vino şi tu la referendum, votează 300 de parlamentari”, deci atunci când eu aş fi instigat nişte colegi de partid să meargă caute finanţare pentru plata acelor panouri nu exista fapta de luare de mită pentru altul în Codul Penal. Această prevedere pentru altul a fost în Codul Penal din 2014. Argumentul a fost logic în faţa instanţei şi dacă s-ar fi întâmplat aşa cum spun procurorii, deşi noi am probat că nu s-a întâmplat aşa, dar şi dacă s-ar fi întâmplat, în anul 2009, legea nu prevedea ca infracţiune luarea de mită şi, respectiv, instigarea pe care aş fi făcut-o eu pentru altul, adică pentru campania lui Traian Băsescu”, explică Elena Udrea.

Elena Udrea a spus că nu va mai pleca din ţară şi speră că la apel i se va da dreptate, deşi este convinsă că este, în continuare, o miză.

„Dacă primise ordin – e ordin să o condamnăm pe Elena Udrea, cu atât mai mult în dosarul cu Traian Băsescu ... păi sistemul de astăzi, ăsta care o mai fi, habar nu am, nu ştiu cine mai conduce azi sistemul, nu ştiu cine se duce cu plicul galben. (...) Am sperat că nu mai sunt o miză pentru nimeni. Am sperat că voi avea parte de o judecată corectă. Prefer un argument. Ai vrut neapărat să mă condamni? Găseai un argument la oricare altă faptă, nu la un text de lege care nu există. O blestem pe judecătoare să simtă copilul ei ce simte copilul meu”, mai spune Elena Udrea.

Ea a spus că nu a fost în sală la citirea sentinţei, iar după primirea vestei nu a vorbit nici cu Ioana Băsescu, nici cu Traian Băsescu.

Elena Udrea a fost condamnată la 8 ani de închisoare, iar fiica preşedintelui Traian Băsescu, Ioana, la 5 ani de închisoare, în primă instanţă, în dosarul privind campania electorală din 2009.

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) i-au trimis în judecată, în 2017, sub control judiciar, pe Elena Udrea, la data faptelor ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, pentru instigare la luare de mită (2 fapte), spălare a banilor (5 fapte), pe Gheorghe Nastasia, la data faptei secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, pentru luare de mită, pe Victor Tarhon, la data faptei preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea, tot pentru luare de mită, pe Ioana Băsescu, notar public, fiica preşedintelui României în funcţie la acel moment, pentru instigare la delapidare, instigare la spălarea banilor (2 fapte), pe Silviu Wagner, la data faptei director general al unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, pentru delapidare şi pe Dan Andronic, în stare de libertate, pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului.

„În cursul anului 2009, în contextul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, au fost colectate sume de bani provenite din infracţiuni de corupţie, delapidare şi evaziune fiscală care au fost folosite, ulterior, pentru plata unor servicii prestate în campania electorală. Legătura dintre persoanele care obţineau banii pe cale nelegală şi prestatorii de servicii legate de campanie era realizată de inculpata Udrea Elena Gabriela. Aceasta conducea un staff de campanie informal al unuia dintre candidaţi şi, din această poziţie, coordona atât achiziţiile de servicii de campanie, cât şi persoanele care au acţionat ca intermediari pentru plăţile realizate, astfel încât sumele de bani să ajungă la societăţile prestatoare", arăta DNA într-un comunicat de presă.

Procurorii spun că remiterea foloaselor infracţionale a fost ascunsă prin contracte fictive încheiate cu firme care prestau în realitate servicii în cadrul campaniei electorale, respectiv publicitate stradală, tipărire de afişe, reclame publicate în mass media, realizarea unor pagini de internet, monitorizarea presei, organizarea de spectacole şi prestarea de servicii de consultanţă.

Elena Udrea, pe atunci ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, este acuzată că, în perioada octombrie – noiembrie 2009, l-a determinat pe Ghoegrhe Nastasia, la acea vreme secretarul general al ministerului, să ceară şi să primească suma de aproape un milion de lei de la un om de afaceri, în schimbul asigurării plăţii unor contracte pe care societatea respectivă le avea în derulare.

Contractele, în valoare de aproape 50 de milioane de euro, fuseseră încheiate cu autorităţi locale finanţate de Ministerul Turismului privind construirea de domenii schiabile şi telegondole, în cadrul programului „Schi in România”.

„Udrea Elena Gabriela i-a indicat inculpatului Nastasia Gheorghe atât suma pe care urma să o solicite de la reprezentantul societăţii comerciale în schimbul asigurării finanţării ce urma să fie aprobată de către minister în contul unor lucrări deja executate de societate, cât şi denumirea firmei către care urma să se realizeze plata foloaselor pretinse (a mitei). În perioada 27 noiembrie – 21 decembrie 2009, omul de afaceri a virat în contul firmei indicate, în două tranşe, suma de 918.864 lei, în baza unui contract fictiv ce avea ca obiect prestarea unor servicii de publicitate, deşi societăţile administrate de omul de afaceri nu aveau nevoie de o campanie naţională de publicitate pentru promovarea unor proiecte locale", arată DNA.

În realitate însă, banii au fost folosiţi pentru plata unor servicii de publicitate stradală pentru campania electorală a unuia dintre candidaţi, respectiv Traian Băsescu, potrivit procurorilor.

DNA a acuzat-o pe Elena Udrea că, în aceeaşi perioadă , respectiv octombrie – noiembrie 2009, l-a determinat şi pe Victor Tarhon, la acea vreme preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea, să pretindă şi să primească de la afacerist aproape 700.000 de lei, pentru a asigura buna derulare a unor contracte. Banii au fost ceruţi în condiţiile în care societatea omului de afaceri încheiase anterior cu Consiliul Judeţean Tulcea mai multe contracte finanţate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

„Astfel, în perioada 26 octombrie – 23 noiembrie 2009, societatea omului de afaceri a virat în conturile a patru firme, în baza unor contracte fictive de consultanţă şi servicii de publicitate suma totală de 691.029,63 lei. Nici de această dată, serviciile respective nu au fost realizate în realitate, iar sumele de bani au fost folosite pentru plata unor servicii prestate în timpul campaniei electorale desfăşurate în favoarea aceluiaşi candidat", au mai arătat procurorii.

În ceea ce o priveşte pe Ioana Băsescu, procurorii DNA au spus că aceasta, în decembrie 2009, i-a cerut lui Silviu Wagner, director general al unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, să achite o factură fiscală despre care a spus că reprezintă cheltuieli restante din campania pentru alegerile prezidenţiale, care se desfăşurase în toamna aceluiaşi an.

Ulterior, pe 30 decembrie 2009, societatea reprezentată de Wagner a încheiat un contract fictiv de prestări servicii cu o anumită firmă, în valoare de 419.000 lei, preţul menţionat în cuprinsul contractului fiind indicat de fiica fostului preşedinte al României Traian Băsescu. De altfel, Ioana Băsescu a şi intermediat încheierea tranzacţiei.

„În baza acestui contract, la data de 16 februarie 2010 s-a realizat plata sumei de 119.000 lei, diferenţa de 300.000 lei nemaifiind virată din dispoziţia inculpatului Wagner Silviu Ioan, ca urmare a faptului că nu a primit nici un document justificativ pentru suma achitată în avans. Şi de această dată, serviciile respective nu au fost prestate, societatea reprezentată de inculpatul Wagner Silviu Ioan, neavând nevoie reală de publicitate (avea un obiect de activitate cu consumatori captivi şi nu mai achiziţionase niciodată publicitate de asemenea valoare). Mai mult, firma “prestatoare” nu desfăşurase anterior acestui moment activităţi comerciale semnificative şi nu avea experienţă relevantă în domeniul publicităţii", potrivit DNA.

La două zile de la încasarea banilor, firma respectivă a virat suma de 100.000 lei către o societate administrată de Francesco Giovanni – Mario, care era în acea perioadă concubinul Ioanei Băsescu.

Procurorii acuză însă că între cele două societăţi nu au existat în realitate nici un fel de operaţiuni comerciale, iar prin transferul bancar s-a urmărit exclusiv ascunderea originii infracţionale a banilor proveniţi din prejudicierea societăţii de stat reprezentată de Silviu Wagner.

În februarie 2010, banii obţinuţi au fost folosiţi în interes personal de Ioana Băsescu şi Francesco Giovanni – Mario pentru achitarea contravalorii unei excursii în Cuba şi a cheltuielilor de deplasare.

Astfel, suma obţinută a fost folosită de Francesco Giovanni – Mario pentru plata unor servicii prestate în campania electorală desfăşurată în cursul anului 2009 pentru alegerea preşedintelui României.

Ioana Băsescu mai este acuzată că, în perioada octombrie – noiembrie 2009, l-a determinat pe Francesco Giovanni – Mario să realizeze operaţiuni fictive prin care suma de 735.098 lei, provenită din evaziune fiscală, a fost transferată către trei firme, pentru a achita servicii prestate în cadrul campaniei electorale în favoarea unui candidat la alegerile prezidenţiale.

Transferurile au fost intermediate de către Elena Udrea şi Ioana Băsescu, care i-au comunicat lui Francesco Giovanni – Mario datele societăţilor către care urmau să fie efectuate plăţile.

În plus, spun procurorii, în perioada octombrie – noiembrie 2009, Elena Udrea a folosit suma totală de 305.118 lei în numerar, provenită din infracţiuni de corupţie, pentru plata unor servicii de publicitate electorală, prin intermediul unor contracte fictive încheiate de persoane interpuse care nu au beneficiat în realitate de serviciile prestate.

Dan Andronic a fost trimis în judecată în acest dosar pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, după ce a fost audiat.