Profesorul belgian van Itterbeek care trăieşte de 17 ani în Cisnădioara: O experienţă cosmică pe care nu ar fi găsit-o niciodată în Occidentul Europei

La început, sătenii din Cisnădioara îi ziceau "Belgianu'", pentru cei mai mulţi numele său, Eugene Van Itterbeek, fiind aproape imposibil de pronunţat, povesteşte Gândul.

Acum, când îi întrebi despre el, spun simplu "dom' profesor". S-au trezit că le-a devenit consătean în '94, când şi-a cumpărat o casă cocoţată pe un vârf de deal, la câţiva paşi de cimitirul în care îşi va dormi somnul de veci: "Eu sunt născut catolic, iar cimitirul e evanghelic, dar sunt convins că o să se găsească o modalitate să-mi pot cumpăra un loc de înmormântare acolo. Dacă satul m-a acceptat viu, sigur o să mă accepte şi mort, mai ales că cimitirul e după colţ, o să mă duc pe jos, n-o să am nevoie de dric!"

Aproape 35 de ani - până la ieşirea la pensie, în 1994 - a predat limba şi literatura franceză la Universitatea din Leuven (Louvain), unde îşi făcuse studiile de drept, filosofie şi litere şi unde s-a întors ca profesor după ce îşi luase doctoratul la Universitatea din Leyden (Olanda), cu o teză despre opera scriitorului francez Charles Peguy. Pensionarea n-a însemnat însă, câtuşi de puţin, sfârşitul carierei universitare şi al activităţii de scriitor, exeget şi editor: le-a continuat, cu aceeaşi pasiune şi dăruire, dar nu în Belgia natală, ci în România, noua sa patrie de 17 ani încoace.

În România a pus piciorul, pentru prima oară, în iunie 1991, invitat de Ştefan Augustin Doinaş, Ion Mircea şi Grete Tartler, la a doua ediţie a Colocviului Internaţional al Traducătorilor, organizat la Sibiu. Ocazie cu care a devenit şi secretar general al Centrului European de Poezie şi Dialog Cultural Est-Vest "Constantin Noica", înfiinţat atunci la iniţiativa lui Aurel Covaci, preşedinte fiind ales Şt. Augustin Doinaş.

"Momentul zero", care avea să-i schimbe total viaţa, a venit în toamna lui '93: ştiind că urma să se pensioneze în anul următor, profesorul Dumitru Ciocoi-Pop, rectorul de atunci al Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, i-a propus să devină profesor asociat la catedra de Limba Franceză, "pentru că profesorii tineri pe care-i avea din Franţa şi Belgia erau interesaţi mai mult de studente, decât de predat la cursuri şi seminarii".

A acceptat imediat şi, în toamna lui '94, îşi lua în primire postul, "benevol, fără nici o plată". Singura înlesnire: universitatea plătea chiria şi întreţinerea apartamentului mobilat pe care i-l pusese la dispoziţie în Sibiu, plus abonamentul la telefon.

În câţiva ani a ajuns să vorbească fluent româneşte - nu e săptămână să nu citească măcar o carte în limba română - dar nu se încumetă să şi scrie ori să traducă în noua sa "limbă adoptivă": "E mult prea dificil, româna e o limbă extrem de grea şi de complexă, una e să o vorbeşti cât de cât corect şi cu totul altceva să scrii sau să traduci în româneşte".

"Efortul financiar" al universităţii n-a durat decât un an şi ceva, după care profesorul Van Itterbeek a devenit "sătean de Cisnădioara": s-a mutat în casa pe care şi-o cumpărase în satul aflat la vreo 12 kilometri de Sibiu, de la una dintre ultimele familii de saşi emigrate în Germania. O casă săsească "veche de peste 200 de ani, dinainte de 1785, anul în care baronul Bruckental a făcut o vizită în Cisnădioara", a dat pe ea 20.000 de dolari, "o nimica toată, în Belgia numai terenul de sub ea ar fi fost de trei-patru ori mai scump".

Reparaţiile şi transformările, "făcute de o echipă de meşteri ţigani din Şelimbăr, care au lucrat excelent şi cu mare grijă să se păstreze tot ce se putea păstra, de la stâlpii şi grinzile de stejar până la sobele din teracotă smălţuită şi mobilierul care a mai putut fi recondiţionat", l-au mai costat încă de două ori pe atât. Dar a meritat: acoperiş nou, o bucătărie-sufragerie, cu baie alături - "singura modificare de structură" - în locul cămării de provizii de la parter, fânarul transformat în garaj pentru maşină, iar grajdul de alături în bibliotecă-birou, "cu geamul opacizat în mod voluntar, să nu creadă vecina că sunt un voyeur care se holbează la ea când se dezbracă seara".

Citeşte mai departe despre profesorul belgian pe www.gandul.info