Profilul „updatat” al traficanţilor de persoane şi noile metode de racolare

Directorul Fundaţiei “Uşa Deschisă”, Monica Boseff a precizat, pentru MEDIAFAX, că din mintea oamenilor ar trebui să se şteargă „profilul clasic” al traficantului, potrivit căruia acesta este un bărbat cu o vârstă de peste un anumit prag, întrucât în momentul de faţă, la nivel global, există un procent egal între bărbaţi traficanţi şi femei traficant, racolatori şi racolatoare.

„Nu doar bărbaţii fac lucrul acesta, ci şi femeile, ba chiar e demonstrat că femile care racolează, să spun aşa, ajung să fie mult mai toxice şi mai nemiloase decât bărbaţii. Nu că ei ar fi mai prejos, vorbim despre o cruzime greu de descris în cuvinte (...) Pofilul nu mai este, să zic aşa, acela clasic, era bărbatul peste o anumită vârstă, în general bărbatul peste 20 şi un pic de ani, acum avem şi bărbaţi şi femei, vârsta, din nou, nu mai este un impediment, din păcate racolatorii cel mai des întâlniţi sunt tineri şi tinere, cu vârste pornind de la 16 ani”, spune Monica Boseff.

Ea a precizat faptul că aceşti traficanţi şi racolatori vin de obicei din rândul cunoscuţilor, al prietenilor potenţialei victime, modul lor de operare fiind acela de a prezenta nişte scenarii complet ireale ale unei vieţi pline de lux, de atenţie, de bogăţie.

„Momind” victima cu mici atenţii, cadouri, de la „mama”, „mătuşa”, care uite, lucrează afară şi fac o grămadă de bani, treptat ajung, pentru că victima are încredere în persoana respectivă, ajung să o atragă în mediul din care provine el sau ea”, a spus, pentru MEDIAFAX, directorul Fundaţiei „Uşa Deschisă”.

Metodele de racolare ale victimelor de către traficanţi: „Îi fac toate poftele, ba chiar şi lucruri pe care nu a îndrăznit vreodată să le viseze”

Directorul Fundaţiei “Uşa Deschisă”, Monica Boseff, a mai spus că, pentru a racola cât mai multe victime în aceste reţele, agresorii îşi desfăşoară activitatea pe mai multe fronturi, operând prin mai multe metode. „Fie este cel al familie iubitoare din care provine racolatorul sau racolatoarea şi care dintr-o dată „dă pe spate” atunci când o vede pe această fată, fie victima este introdusă în anturajul unor clienţi care manifestă un lux obscen”, spune Monica Boseff.

„Îi fac toate poftele, ba chiar şi lucruri pe care nu a îndrăznit vreodată să le viseze, toate la adăpostul unei relaţii aproape inocente, nu se manifestă vulgar, nu e nimic imoral, ilegal, «pur şi simplu ieşim şi ne distrăm, dar mi se pare normal la cât de bine arăţi, este aberant, cum adică nu ai avut aşa ceva niciodată (...) dacă erai copilul meu ţi-aş fi pus toate astea la picioare, dacă erai iubita mea nu îţi lipsea nimic»”, completează directorul Fundaţiei „Uşa Deschisă”.

„Din acel moment, victima este efectiv ca insecta care a atins pânza păianjenului. Din acel moment, s-a lipit şi acum păianjenul începe să-şi ţeasă pânza în jurului ei. Astfel că se ajunge de la aceste atenţii care par iniţial inofensive la intrarea într-o reţea întreagă de clienţi, traficanţi şi din momentul acesta încep violurile, agresiunile fizice, agresiunea şi trauma emoţională şi psihologică, lucru care este foarte nebăgat în seamă în societatea noastră”, a declarat Monica Boseff.

Boseff avertizează şi asupra faptului că multe lucruri de o gravitate extremă sunt posibile, întrucât în societatea actuală, abuzul emoţional şi psihologic sunt încurajate.

„Dacă vine şi spune fata respectivă, sau mă rog, persoana respectivă, că vorbim şi de băieţi care sunt în situaţii de vulnerabilitate şi spune că „uite ce mi-a făcut omul acela, efectiv m-a abuzat emoţional dându-mi piste false de viaţă, creându-mi speranţe”, răspunsul e „asta e dragă, acum ce, dacă ai fost tâmpită să crezi eu ce să-ţi fac, cine te-a pus, tu nu ştiai ce o să ţi se întâmple, lasă că toţi am trecut prin de astea, prin trădări, păcăleli, ce ţi-a făcut, te-a bătut, ţi-a făcut ceva, nu vedem niciun semn pe tine, lasă că nu ţi-a scos dinţii din gură”, a precizat Monica Boseff.

O altă variantă, potrivit aceleiaşi surse, este cea în care tânărul racolator sau persoana care racolează joacă rolul de „loverboy”, în care pur şi simplu pe o perioadă de la câteva săptămâni la câteva luni „nu face decât să curteze fata respectivă sau băiatul respectiv, prezentându-i o relaţie de iubire cum nici Romeo şi Julieta n-au avut”.

„Îi aduce atenţii, se îngrijeşte de persoana respectivă, e atent, se asigură că are tot ce-i trebuie, fără niciun fel de atentat fizic. O prezintă „familiei”, familia bineînţeles, fiind formată din racolatori şi traficanţi, ştie fiecare ce rol are de jucat. Familia o întâmpină cu zâmbete, cu „dragoste”, până se conving toţi clar că e îndrăgostită de băiatul respectiv””, menţionează directorul Fundaţiei „Uşa Deschisă”.

Momentul în care agresorul se convinge că beneficiază de afecţiunea victimei este si momentul în care începe uşor inocularea „otrăvii”. „Asta are loc prin chestii de genul „măi, uite, mă gândeam ce tare ar fi când ne aşezăm la casa noastră să avem de muncă, să ne facem un rost, cum e mama, mătuşa care muncesc în Germania de atâta timp, mătuşă-mea mi-a zis, ce fată deosebită ai găsit tu, îţi spun, dacă mergem acolo la hotel îi găsesc de lucru şi nu ştiu ce”, spune Boseff.

„Dintr-o dată i se inoculează (victimei - n.r) nişte idei care nici măcar nu-i treceau prin minte, ea spune „ da vorbeşte cu mătuşă-ta, cum să nu. Da ce trebuie să fac acolo?”. „Păi ea lucrează la hotel la recepţie sau la curăţenie, deci nu e mare lucru”. Bineînţeles că ajunge să fie îmbrobodită, ajunge în Germania, din momentul în care ajunge în Germania o preia „unchiul”, băiatul nici nu vine cu ea în Germania pentru că el nu are nici măcar 18 ani, îi spune „vezi că te aşteaptă ai mei acolo, şi când pot, termin imediat cu şcoala, nu ştiu ce, vin şi eu imediat acolo”, complează sursa citată.

Ce se întâmpla cu victima în momentul în care ajunge „la muncă”, în sânul „noii familii”?

Monica Boseff a precizat faptul că, în momentul în care fata traficată ajunge într-una dintre ţările europene, este preluată de un „membru” închipuit al noii sale „familii” din care se presupune că face parte şi supusă agresiunilor fizice şi psihice.

„O preia „unchiul” băiatului care din doi pumni a pus-o la pământ, bătând-o în faţa oglinzii şi repetându-i „mă, tu ştii cine sunt eu? Eu sunt şeful tău, spune după mine”. Eventual mutilând-o uşor aşa, ca să ţină minte, îi aduce ţinuta în care o vrea îmbrăcată, un pic mai sumară decât un costum de baie, cu machiajul de rigoare făcut de „mătuşa” aceea iubitoare”, spune directorul Fundaţiei „Uşa Deschisă”.

Jocul psihologic în care victima este condusă detaşat e alimentat tot de un alt „membru” al noii sale „familii”, care atenţionează victima cu privire la personalitatea agresivă şi ororilor comise de „noul ei şef”. „Îi spune „eu dacă aş fi în locul tău.. să nu-ţi treacă prostii prin minte, că ăsta al meu e nebun rău de tot, păi tu ştii pe câţi i-a omorât el? El îi ştie pe toţi pe aici, ai grijă de tine că eşti tânără şi frumoasă, eu nu te văd bine dacă faci prostii. Fă ce spune el şi ai să vezi, mamă, cum trece, imediat, ce mare lucru, vine ăla (clientul, n.r), tu îţi vezi de treaba ta, nici nu-l bagi în seamă, ce-i ăla, un client acolo”, completează Monica Boseff.

Sursa citată a precizat că victima refuză adesea clienţi, motiv pentru care ochii agili ai „familiei” respective, ai femeilor de la bordel care stau cu ochii pe ea, o atenţionează cu privire la gravitatea refuzului de clienţi. „Băi, tu nu eşti sănătoasă. Dacă vede ăsta că n-ai venit cu un ban, te omoară. Hai că îţi dau eu un client de la mine, dar nu mai refuza clienţi aşa. Într-adevăr, la finalul nopţii, mănâncă bătaia de rigoare pentru că nu a făcut nici suma pe care a trebuit să o plătească el, că ei închiriază, să spun aşa, noaptea la bordel”, spune Boseff.

Tot ea a declarat şi faptul că, la acest moment, în România sunt sate întregi unde, „dacă îi iei de pe o uliţă întreagă şi de pe stânga şi de pe dreapta, toate familiile respective au cel puţin un membru racolator, cel puţin un membru victimă”.

O altă metodă prin care aceste reţele operează este şi cea prin care o vecină „binevoitoare” prezintă familiei fetei oportunitatea unui job de tip babysitter afară.

„Ele ( racolatoarele- n.r) prezintă imaginea asta, a unei femei plecate afară, muncită din greu, care are nevoie de cineva de încredere să o ajute la creşterea copiilor. „ Mă, Vasile te ştiu de ani de zile şi pe tine şi pe nevastă-ta, eu nu m-aş fi dus la nimeni altcineva, doar la fata voastră. Tu ştii că e ca şi copilul meu, a crescut sub ochii mei (...) bineînţeles că din momentul în care câştigă încrederea şi ajunge acolo, în ţara de destinaţie, din momentul acela începe drama”, mai declară Boseff.

Traficanţii, în schimburile de mesaje cu victimele lor: „Ce face fata lu` tata, câţi bani am făcut noi în seara asta?”

Monica Boseff a menţionat faptul că, stând de vorbă cu femeile traficate în scopuri sexuale, căsătorite cu traficanţii, a observat că schimburile de mesaje între victime şi exploatatori au ca principală temă a discuţiei subiectul „profitului” pe care femeia l-a făcut până la momentul dialogului.

„Le întreb, ele primind mesaje, şi gravide care au soţii la benzinăria din colţul străzii sau la cafenea, le întreb primind mesaje aşa, la câteva minute unul de altul, cine îţi tot trimite mesaje în halul ăsta? „Aaa, păi e bărbatul meu”. Da, pe bune? Şi ce scrie acolo? „Ce face fata lu` tata, câţi bani am făcut noi în seara asta?”. Şi zic, fata mea, da de ce foloseşte pluralul. Uite dacă tot vrea să folosească pluralul, spune-i că mai e un loc liber aici în bordel, spune-i că mă duc eu şi-l iau cu maşina şi îl aducem aici. Că ce faci tu face şi el, mamă, lasă că-l învăţăm noi. Şi ea rămâne siderată, spune „Aoleu, ferească Dumnezeu, cum să-i spun aşa ceva că mă omoară. Păi cum să te omoare? Că ai zis că e băiat bun şi te iubeşte şi te respectă. Păi cum merg una cu cealaltă mână în mână?”, povesteşte directorul Fundaţiei „Uşa Deschisă”.

Boseff a conchis spunând că, de cele mai multe ori, aceste victime sunt atât de traumatizate şi abuzate psihic, încât nu mai pot conştientiza proporţiile şi gravitatea situaţiei în care se află.